Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru discordat

discord├í [At: HELIADE, O. II, 376 / V: (├«nv) des~ / Pzi: 3 ~de├íz─â, (rar) disc├│rd─â / E: fr discorder, lat discordare] 1 vr (├Änv; d. instrumentele muzicale cu coarde, pex, d. coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 vr (D. corpuri sau d. mu╚Öchii corpului afla╚Ťi ├«n stare de ├«ncordare) A se destinde. 3 vi A fi ├«n discordan╚Ť─â (2).
discord├ít, ~─â a [At: VLAHU╚Ü─é, O. A. 62 / V: (├«nv) des~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: discorda] 1 (D. instrumente muzicale cu coarde) Care este dezacordat Si: fals. 2 (D. arcuri) Care nu este ├«ncordat bine Si: destins. 3 Relaxat. 4 (Rar; fig; d. oameni) Indispus.
DISCORD├ü, pers. 3 discordeaz─â, vb. I. 1. Intranz. A fi ├«n discordan╚Ť─â, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. ÔÇô Din fr. discorder, lat. discordare.
DISCORD├üT, -─é, discorda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ÔÖŽ (Despre arcuri) Care nu este ├«ntins sau ├«ncordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomor├ót. ÔÇô V. discorda.
DISCORD├ü, pers. 3 discordeaz─â, vb. I. 1. Intranz. A fi ├«n discordan╚Ť─â, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. ÔÇô Din fr. discorder, lat. discordare.
DISCORD├üT, -─é, discorda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat. ÔÖŽ (Despre arcuri) Care nu este ├«ntins sau ├«ncordat suficient. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomor├ót. ÔÇô V. discorda.
DISCORD├ü, pers. 3 discordeaz─â ╚Öi (mai rar) disc├│rd─â, vb. I. 1. Intranz. (├Än opozi╚Ťie cu concorda) A fi ├«n discordan╚Ť─â, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. Refl. (├Änvechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; ├«n opozi╚Ťie cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordeaz─â cu m├«nile ├«nghe╚Ťate. ALECSANDRI, T. I 78. ÔŚŐ Fig. Anul 1848... Toat─â lumea se arunc─â ├«n arena politic─â. Lira lui Lamartine se discord─â ╚Öi telescopul lui Arago prinse cea╚Ť─â. NEGRUZZI, S. I 335. 3. Tranz. (├Än opozi╚Ťie cu ├«ncorda) A relaxa, a sl─âbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc. ÔŚŐ Fig. O moliciune subit─â ├«i discordeaz─â to╚Ťi nervii. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 93. Un sentiment de dureroas─â izolare ├«i ├«ntuneca mintea, ├«i discorda voin╚Ťa. id. ib. 142. ÔŚŐ Refl. Dinu se l─âs─â iar pe p├«ntece, ├«ntinz├«ndu-se, ca un ╚Öarpe care se discordeaz─â. SADOVEANU, O. III 163. ÔÇô Variant─â: descord├í vb. I.
DISCORD├üT, -─é, discorda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat, neacordat. Fla╚Önetele... din c├«nd ├«n c├«nd se opreau, oft├«nd obosite ╚Öi discordate. SADOVEANU, D. 74. ÔÖŽ (Despre arcuri etc.) Care nu e ├«ncordat bine, care nu e ├«ntins cum trebuie; destins, relaxat. Se mai g─âseau arce discordate ╚Öi s─âge╚Ťi ├«n tolbe sparte. SADOVEANU, D. P. 71. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Indispus, posomor├«t. Dup─â at├«t de bun─â petrecere, s├«nt cam discordat, ÔÇô mai cu seam─â c─â am primit... ╚Ötiri ur├«te. CARAGIALE, O. VII 19. ÔÇô Variant─â: descord├ít, -─â (SLAVICI, O. I 157) adj.
discordá (a ~) vb., ind. prez. 3 discordeáză
discordá vb., ind. prez. 3 sg. discordeáză
DISCORDÁ vb. (MUZ.) a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.)
DISCORDÁT adj. 1. destins, relaxat, slăbit. (Un arc ~.) 2. (MUZ.) dezacordat, (rar) destrunat. (Un instrument cu coarde ~.)
A discorda Ôëá a acorda, a armoniza, a concorda
DISCORD├ü vb. I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ÔÖŽ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. tr. A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -deaz─â ╚Öi (rar) -d─â. Var. descorda vb. I. / < fr. discorder, it. lat. discordare].
DISCORD├üT, -─é adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat; neacordat. ÔÖŽ (Despre arcuri) Ne├«ntins, ne├«ncordat; destins. 2. (Fig.; rar, despre oameni) Indispus, posomor├ót. [< discorda].
DISCORD├ü vb. I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. ÔŚŐ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder, lat. discordare)
A DISCORD├ü ~├ęz 1. intranz. A fi ├«n discordan╚Ť─â; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face s─â se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
A SE DISCORD├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre instrumente muzicale) A-╚Öi pierde constan╚Ťa tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, lat. discordare
discord├á v. a fi discordant: sÔÇÖa discordat chitara AL.
* discord├ęz v. tr. (d. coard─â, dup─â a acorda; lat. dis-cordare, a fi ├«n dezacord). Stric acordu, dezacordez: a discorda o chitar─â. V. destrun.
DISCORDA vb. a se dezacorda. (Un instrument care s-a ~.)
DISCORDAT adj. 1. destins, relaxat, sl─âbit. (Un arc ~.) 2. dezacordat, (rar) destrunat. (Un instrument cu coarde ~.)

Discordat dex online | sinonim

Discordat definitie

Intrare: discordat
discordat adjectiv
Intrare: discorda (3 discordeaz─â)
discorda 3 discordeaz─â verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: discorda (3 discord─â)
discorda 3 discord─â verb grupa I conjugarea I