Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru disciplin─â

disciplin├í vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~n├ęz / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obi╚Önui cu spiritul de disciplin─â (1).
discipl├şn─â sf [At: MAN. ├Änv. 75/22 / V: (├«nv) ~sip~, ~s╚Ťi~, des╚Ťi~, (├«vr) dici~ / Pl: ~ne / E: fr discipline, lat disciplina] 1 Totalitatea regulilor de comportare ╚Öi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivit─â╚Ťi. 2 (Pex) Supunere liber consim╚Ťit─â fa╚Ť─â de dispozi╚Ťiile luate de superiori ├«n scopul asigur─ârii unei comport─âri ╚Öi ordini corespunz─âtoare. 3 (├Äs) Comisie sau consiliu de ~ Comisie sau consiliu ├«ns─ârcinat cu judecarea unor diferende ├«n vederea men╚Ťinerii ordinii. 4 (├Äs) ~ contractual─â Totalitatea regulilor cu privire la ├«ncheierea ╚Öi la executarea contractelor economice ╚Öi respectarea lor de c─âtre p─âr╚Ťile contractuale. 5 (├Äs) ~ de plan sau ~na planific─ârii Serviciile ce decurg din planul de stat ╚Öi respectarea lor obligatorie. 6 (├Äs) ~ financiar─â Totalitatea dispozi╚Ťiilor ╚Öi normelor legale cu privire la planurile financiare, fondurile b─âne╚Öti etc. ╚Öi aplicarea lor strict─â. 7 Ordine. 8 (Pex) Spirit de ordine. 9 (Pex) Deprindere cu o ordine strict─â. 10-11 (Adesea urmat de determin─âri care arat─â felul) ╚śtiin╚Ť─â sau ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe. 12 (Spc) Obiect de studiu ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├ónt.
DISCIPLIN├ü, disciplinez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) obi╚Önui cu spiritul de disciplin─â, de ordine. ÔÇô Din fr. discipliner.
DISCIPL├ŹN─é, (2) discipline, s. f. 1. Totalitatea regulilor de comportare ╚Öi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivit─â╚Ťi. ÔÖŽ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict─â. 2. Ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe; p. gener. ╚Ötiin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. discipline, lat. disciplina.
DISCIPLIN├ü, disciplinez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) obi╚Önui cu spiritul de disciplin─â, de ordine. ÔÇô Din fr. discipliner.
DISCIPL├ŹN─é, (2) discipline, s. f. 1. Totalitatea regulilor de comportare ╚Öi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivit─â╚Ťi. ÔÖŽ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict─â. 2. Ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe; p. gener. ╚Ötiin╚Ť─â. ÔÇô Din fr. discipline, lat. disciplina.
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (Fig.) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.
DISCIPL├ŹN─é, (3) discipline, s. f. 1. Totalitatea regulilor de purtare impuse tuturor membrilor unei colectivit─â╚Ťi. Armata rom├«neasc─â era supus─â unei discipline stra╚Önice. B─éLCESCU, O. I 18. ÔÖŽ Supunere liber consim╚Ťit─â a membrilor unei colectivit─â╚Ťi la dispozi╚Ťiile luate de conducere pentru bunul mers al acelei colectivit─â╚Ťi. ├Änt─ârirea disciplinei ├«n munc─â este o condi╚Ťie esen╚Ťial─â ├«n ridicarea productivit─â╚Ťii muncii ╚Öi a c├«╚Ötigului muncitorilor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 507. Disciplina socialist─â a muncii cere ca muncitorul s─â ├«ndeplineasc─â ╚Öi s─â dep─â╚Öeasc─â normele de produc╚Ťie stabilite, s─â dea o produc╚Ťie de bun─â calitate, s─â lucreze f─âr─â rebut. LUPTA DE CLAS─é, 1952, nr. 4, 79. Mineritul f─âr─â disciplin─â ├«nseamn─â moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29. ÔÖŽ Ordine. Rolul criticului de azi este de a introduce o disciplin─â binef─âc─âtoare ├«n activitatea noastr─â intelectual─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 230. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict─â. Disciplina min╚Ťii. 3. Ramur─â special─â a unei ╚Ötiin╚Ťe. Geologia e o disciplin─â a ╚Ötiin╚Ťelor naturii.
discipliná (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplineáză
discipl├şn─â (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. discipl├şnei; pl. discipl├şne
disciplin├í vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. discipline├íz─â
discipl├şn─â s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. discipl├şnei; pl. discipl├şne
DISCIPL├ŹN─é s. 1. ordine, regul─â, r├ónduial─â. (Obi╚Önuit cu ~; respecta╚Ťi ~!) 2. v. bran╚Ö─â. 3. v. ╚Ötiin╚Ť─â. 4. v. obiect.
Disciplin─â Ôëá anarhie, indisciplin─â
DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
DISCIPL├ŹN─é s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduit─â care asigur─â men╚Ťinerea unei purt─âri corespunz─âtoare ├«ntr-o colectivitate. ÔÖŽ Supunere a membrilor unei colectivit─â╚Ťi fa╚Ť─â de dispozi╚Ťiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict─â. 3. Ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe; studiu; ╚Ötiin╚Ť─â. [< fr. discipline, it., lat. disciplina].
DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
DISCIPL├ŹN─é s. f. 1. totalitatea regulilor de conduit─â ╚Öi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivit─â╚Ťi; supunere a membrilor unei colectivit─â╚Ťi fa╚Ť─â de dispozi╚Ťiile date de conducere etc. ÔŚŐ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strict─â. 2. ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe; domeniu, specialitate: (p. ext.) ╚Ötiin╚Ť─â. (< fr. discipline, lat. disciplina)
A DISCIPLIN├ü ~├ęz tranz. A face s─â se disciplineze. /<fr. discipliner
A SE DISCIPLIN├ü m─â ~├ęz intranz. A se obi╚Önui cu disciplina; a c─âp─âta spirit de disciplin─â. /<fr. discipliner
DISCIPL├ŹN─é1 f. 1) Totalitate a regulilor de purtare obligatorii care asigur─â rela╚Ťii normale ├«ntre membrii unei colectivit─â╚Ťi. 2) Respectarea acestor reguli. ~a muncii. /<fr. discipline, lat. disciplina
DISCIPL├ŹN─é2 ~e f. Ramur─â a unei ╚Ötiin╚Ťe. /<fr. discipline, lat. disciplina
disciplinà v. a supune unei regule uniforme.
disciplin─â f. 1. regulament destinat a asigura buna ordine ├«ntrÔÇÖo adunare, ├«ntrÔÇÖun corp constituit: disciplina militar─â trebue s─â fie foarte sever─â; 2. direc╚Ťiune: a fi sub disciplina unui bun maestru; 3. consiliu de disciplin─â, tribunal ├«ns─ârcinat cu men╚Ťinerea ordinii: ordinul advoca╚Ťilor are consiliul s─âu de disciplin─â.
* discipl├şn─â f., pl. e (lat. disciplina). Legile sa┼ş regulamentele care p─âstreaz─â ordinea ├«ntrÔÇÖun corp constituit, ca biserica, armata, magistratura, ╚Öcoala ╚Ö.a.: disciplina e for╚Ťa armate─ş. Conducere, direc╚Ťiune: a fi supt disciplina unu─ş bun profesor. Compani─ş de disciplin─â, corpur─ş ├«n Algeria unde-s trime╚Ö─ş solda╚Ťi─ş nedisciplina╚Ť─ş din armata francez─â. Consili┼ş de disciplin─â, tribunal ├«ns─ârcinat cu men╚Ťinerea ordini─ş, ca la avoca╚Ť─ş.
* disciplin├ęz v. tr. (lat. disciplinor, -├íri). Supun discipline─ş, fac s─â fie ascult─âtor. Fig. Iron. ├Änv─â╚Ť minte (pintrÔÇÖo b─âtaie or─ş pedeps─â).
DISCIPLIN─é s. 1. ordine, regul─â, r├«nduial─â. (Obi╚Önuit cu ~; respecta╚Ťi ~.) 2. bran╚Ö─â, domeniu, ramur─â, sector, specialitate. (├Än ce ~ activezi?) 3. ╚Ötiin╚Ť─â. (O nou─â ~, cibernetica.) 4. materie, obiect, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtur─â, matim─â. (~ de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt.)
DISCIPLIN─é. Subst. Disciplin─â, spirit de disciplin─â (de ordine), ordine; ascultare, conformare, supunere, smerenie, obedien╚Ť─â (livr.), subordonare; docilitate. Cumin╚Ťenie, cumin╚Ťie (rar), seriozitate, bun─â purtare. Disciplinare. Pedeaps─â disciplinar─â, sanc╚Ťiune disciplinar─â. M─âsur─â disciplinar─â. Regulament de ordine interioar─â. Adj. Disciplinat, ordonat, ascult─âtor, obedient (livr.), supus, docil, smerit. Cuminte, cumincior (dim.), serios, a╚Öezat, potolit, la locul lui. Disciplinar. Vb. A fi disciplinat, a da dovad─â de disciplin─â, a p─âstra disciplina, a respecta disciplina, a men╚Ťine disciplina, a p─âstra ordinea. A fi ascult─âtor, a da ascultare, a asculta (de cineva), a se conforma, a se supune (unei ordini, unei legi). A se cumin╚Ťi, a se potoli, a se lini╚Öti. A disciplina, a obi╚Önui (pe cineva) cu spiritul de disciplin─â. A lua m─âsuri disciplinare (├«mpotriva cuiva); a muta (pe cineva) disciplinar. Adv. Pe cale disciplinar─â, disciplinar. V. comportare, ordine, pedeaps─â, st─âp├«nire de sine.

Disciplin─â dex online | sinonim

Disciplin─â definitie

Intrare: disciplin─â
disciplin─â substantiv feminin
  • silabisire: -pli-
Intrare: disciplina
disciplina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pli-