dirigențíe sf [At: I. BOTEZ, B. I, 94 / Pl: ~ii / E: dirigente + -ie] 1 Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte (6). 2 (Pex) Ora de clasă la care are loc în mod special activitatea de dirigenție (1).

DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie.

DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie.

DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. (Învățămînt) Conducere, supraveghere, îndrumare de către un profesor a unei clase de elevi.

dirigențíe s. f., art. dirigențía, g.-d. art. dirigențíei; pl. dirigențíi, art. dirigențíile

dirigențíe s. f., art. dirigențía, g.-d. art. dirigențíei; pl. dirigențíi, art. dirigențíile

DIRIGENȚÍE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, dată în seama unui profesor. [Gen. -iei. / < diriginte + -ie, cf. it. dirigenza].

DIRIGENȚÍE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie)

DIRIGENȚÍE ~i f. 1) Funcția de diriginte. 2) Durata acestei funcții. [Art. dirigenția; G.-D. dirigenției; Sil. -ți-e] /diriginte + suf. ~ie