Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru direct

dir├ęct, ~─â [At: MARIAN, PR. I, 39/18 / Pl: ~c╚Ťi, ~e / E: fr direct, lat directus] 1 a Care are loc f─âr─â mijlocirea cuiva sau a ceva. 2 a (├Äs) Vot ~ Vot exprimat prin participarea la urn─â a fiec─ârui cet─â╚Ťean. 3 a (├Äs) Impozit (sau, ├«nv, bir) ~ sau contribu╚Ťie (sau dare) ~─â Impozit asupra venitului sau propriet─â╚Ťii perceput ├«n baza unor roluri nominale. 4 a (├Äs) Vorbire ~─â sau stil ~ Procedeu sintactic ╚Öi stilistic de redare fidel─â a spuselor sau g├óndurilor cuiva. 5 a (├Äs) Complement ~ Complement care determin─â un verb tranzitiv. 6 a (├Äs) Propozi╚Ťie completiv─â ~─â Propozi╚Ťie care ├«ndepline╚Öte ├«n fraz─â rolul de complement direct (5). 7 a (├Äs) Caz ~ Nume dat ├«n gramatica rom├ón─â cazului nominativ, acuzativ ╚Öi vocativ, iar ├«n gramatica altor limbi cazului nominativ ╚Öi vocativ. 8 a (├Äs) Mod ~ Modul indicativ. 9 a (├Äs) ├Äntrebare ~─â ├Äntrebare care se realizeaz─â printr-o propozi╚Ťie principal─â sau independent─â. 10 a (├Äs) Construc╚Ťie ~─â Construc╚Ťie lexical─â ├«n care subiectul, predicatul ╚Öi complementele sunt a╚Öezate ├«n ordinea lor logic─â sau normal─â. 11 a (Rar) Care reproduce ├«ntocmai un model Si: exact. 12 av ├Än mod nemijlocit Si: (liv) directamente. 13-14 av (├Äe) A fi sau a (se) face ~ r─âspunz─âtor (de ceva) A r─âspunde (sau a face pe cineva s─â r─âspund─â) personal ╚Öi integral de anumite fapte. 15 av (Mat; d. m─ârimi; ├«s) ~ propor╚Ťional Care variaz─â ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót cre╚Öterea sau sc─âderea unei m─ârimi de un num─âr de ori provoac─â cre╚Öterea sau sc─âderea celeilalte de acela╚Öi num─âr de ori. 16 a Care duce de-a dreptul la ╚Ťint─â. 17 a (├Äs) Zbor ~ Zbor f─âr─â escal─â. 18 a (├Äs) Tren (sau vagon) ~ Tren (sau vagon) care face leg─âtura ├«ntre dou─â puncte f─âr─â transbordare. 19 a (D. descenden╚Ťi sau ascenden╚Ťi) Care se afl─â ├«n linie dreapt─â de ├«nrudire. 20 a (├Äla) (├Än) linie ~─â Din tat─â ├«n fiu. 21 sf Lovitur─â la box aplicat─â prin ├«ntinderea m├óinii drept ├«nainte. 22 av (├Än leg─âtur─â cu verbe de mi╚Öcare) ├Än linie dreapt─â, f─âr─â a se abate din drum. 23 av (Pex) F─âr─â ocol. 24 a Nedisimulat. 25 av F─â╚Ťi╚Ö. 26 av ├Än ├«ntregime. modificat─â
DIR├ëCT, -─é, direc╚Ťi, -te, adj., s. f., adv. 1. Adj. Care duce la ╚Ťint─â, de-a dreptul, f─âr─â ocol; drept. ÔŚŐ ├Än linie direct─â = din tat─â ├«n fiu. 2. S. f. Lovitur─â dat─â de un boxer cu m├óna ├«ntins─â drept ├«nainte. 3. Adv. De-a dreptul, f─âr─â ocol. 4. Adj. Care se face, are loc f─âr─â intermediar sau f─âr─â ascunzi╚Öuri, f─â╚Ťi╚Ö; nemijlocit. ÔŚŐ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urn─â a fiec─ârui cet─â╚Ťean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau propriet─â╚Ťii, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determin─â un verb tranzitiv. Vorbire direct─â sau stil direct = procedeu sintactic ╚Öi stilistic de redare fidel─â a spuselor sau g├óndurilor cuiva. 5. Adv. F─âr─â intermediar, ├«n mod nemijlocit; f─âr─â ascunzi╚Öuri, f─â╚Ťi╚Ö. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a face) direct r─âspunz─âtor (de ceva) = a r─âspunde (sau a face s─â r─âspund─â) personal ╚Öi integral (de faptele sale). 6. Adv. (├Än sintagma) M─ârimi direct propor╚Ťionale = m─ârimi al c─âror raport este de asemenea natur─â ├«nc├ót cre╚Öterea sau sc─âderea uneia de un num─âr de ori provoac─â cre╚Öterea sau sc─âderea celeilalte de acela╚Öi num─âr de ori. ÔÇô Din fr. direct, lat. directus.
DIR├ëCT, -─é, direc╚Ťi, -te, adj., s. f., adv. 1. Adj. Care duce la ╚Ťint─â, de-a dreptul, f─âr─â ocol; drept. ÔŚŐ ├Än linie direct─â = din tat─â ├«n fiu, ├«n linie dreapt─â de rudenie. 2. S. f. Lovitur─â dat─â de un boxer cu m├óna ├«ntins─â drept ├«nainte. 3. Adv. De-a dreptul, f─âr─â ocol. 4. Adj. Care se face, are loc f─âr─â intermediar sau f─âr─â ascunzi╚Öuri, f─â╚Ťi╚Ö; nemijlocit. ÔŚŐ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urn─â a fiec─ârui cet─â╚Ťean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau propriet─â╚Ťii, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determin─â un verb tranzitiv. Vorbire direct─â sau stil direct = procedeu sintactic ╚Öi stilistic de redare fidel─â a spuselor sau g├óndurilor cuiva. 5. Adv. F─âr─â intermediar, ├«n mod nemijlocit; f─âr─â ascunzi╚Öuri, f─â╚Ťi╚Ö. ÔŚŐ Expr. A fi (sau a face) direct r─âspunz─âtor (de ceva) = a r─âspunde (sau a face s─â r─âspund─â) personal ╚Öi integral (de faptele sale). 6. Adv. (├Än sintagma) M─ârimi direct propor╚Ťionale = m─ârimi al c─âror raport este de asemenea natur─â ├«nc├ót cre╚Öterea sau sc─âderea uneia de un num─âr de ori provoac─â cre╚Öterea sau sc─âderea celeilalte de acela╚Öi num─âr de ori. ÔÇô Din fr. direct, lat. directus.
DIR├ëCT1 adv. F─âr─â ├«nconjur, de-a dreptul. De la laborator am venit direct acas─â. BARANGA, I. 202. Venind direct de la Pite╚Öti ╚Öi urm├«nd s─â plece... de aici fiecare la mo╚Öia lui. REBREANU, R. I 218. ÔŚŐ A fi (sau a face pe cineva) direct r─âspunz─âtor (de ceva) = a r─âspunde (sau a face pe cineva) s─â r─âspund─â personal ╚Öi integral (de anumite fapte). S├«nte╚Ťi invitat s─â v─â conforma╚Ťi ├«ntocmai cu legea... v─â vom face direct r─âspunz─âtor. MACEDONSKI, O. III 78. ÔŚŐ (Mat.; despre m─ârimi variabile) Direct propor╚Ťional = pentru care raportul numerelor care le reprezint─â r─âm├«ne constant.
DIR├ëCT2, -─é, direc╚Ťi, -te, adj. 1. Care duce de-a dreptul la ╚Ťint─â, f─âr─â ocol, drept. Trebuia s─â treac─â r├«ul ca s─â apuce o cale mai direct─â c─âtre cas─â. BOLINTINEANU, O. 427. ÔŚŐ Fig. Dac─â Ghind─âoanu simte atacul direct, iese de la st├«n─â ╚Öi se fere╚Öte ├«n r├«p─â. SADOVEANU, P. M. 123. Discu╚Ťia... era chiar prea direct─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 8. ÔŚŐ Tren direct = tren care parcurge cu aceea╚Öi forma╚Ťie distan╚Ťa ├«ntre dou─â puncte (de obicei dep─ârtate). Vagon direct = vagon care se ata╚Öeaz─â succesiv la garnitura a dou─â sau mai multe trenuri, astfel ca pasagerii s─â ajung─â la destina╚Ťie f─âr─â transbordare. ÔŚŐ Loc. adj. (Despre descenden╚Ť─â) ├Än linie direct─â = (├«n opozi╚Ťie cu ├«n linie colateral─â) din tat─â ├«n fiu, ├«n linie dreapt─â. ÔÖŽ F─âr─â ascunzi╚Öuri, pe fa╚Ť─â, f─â╚Ťi╚Ö. Pe urm─â a trecut la amenin╚Ť─âri directe. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. 2. Care se face sau are loc f─âr─â intermediar; nemijlocit. Va trebui s─â ia contact direct cu ╚Ť─âranii. REBREANU, R. II 11. ÔŚŐ Vot direct = vot exprimat ├«n chip nemijlocit prin participarea fiec─ârui cet─â╚Ťean la urn─â. La alegerile pentru Marea Adunare Na╚Ťional─â ╚Öi pentru toate sfaturile populare, oamenii muncii, cet─â╚Ťeni ai Republicii Populare Rom├«ne, particip─â ├«n mod nemijlocit, prin vot direct. CONST. R.P.R. 44. Impozit direct = impozit asupra veniturilor ╚Öi propriet─â╚Ťilor, perceput nemijlocit pe baza unor roluri nominale. (Gram.) Complement direct = parte de propozi╚Ťie care determin─â un verb tranzitiv, indic├«nd asupra cui (fiin╚Ť─â, lucru, proces etc.) trece nemijlocit ac╚Ťiunea verbului respectiv sau indic├«nd rezultatul unei ac╚Ťiuni. Vorbire direct─â sau stil direct = reproducere ├«ntocmai a spuselor cuiva ├«n a╚Öa fel, ├«nc├«t fraza care con╚Ťine aceast─â reproducere nu este subordonat─â gramatical fa╚Ť─â de un verb de declara╚Ťie. ÔÖŽ (La box; substantivat, f.) Lovitur─â dat─â cu m├«na ├«ntins─â, drept ├«nainte.
dir├ęct adj. m., pl. dir├ęc╚Ťi; f. dir├ęct─â, pl. dir├ęcte
dir├ęct─â s. f., g.-d. art. dir├ęctei; pl. dir├ęcte
dir├ęct adj. m., pl. dir├ęc╚Ťi; f. sg. dir├ęct─â, pl. dir├ęcte
DIR├ëCT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ ├«l duce ├«n sat.) 2. adv. a╚Ť─â, drept, neocolit, sfoar─â, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acas─â.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunica╚Ťie, leg─âtur─â ~.) 4. adv. v. piepti╚Ö. 5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. f─â╚Ťi╚Ö. 7. adv. v. f─â╚Ťi╚Ö. 8. adj. v. nemijlocit.
Direct Ôëá indirect, mijlocit, ocolit, ╚Öerpuit, sinuos, mediat
DIR├ëCT, -─é adj. 1. Care duce la ╚Ťint─â, drept, f─âr─â ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indic├ónd asupra cui trece ac╚Ťiunea verbului respectiv. ÔÖŽ (Despre construc╚Ťii lexicale) ├Än care cuvintele sunt a╚Öezate ├«n ordinea lor normal─â sau logic─â. ÔÖŽ (Despre stil) Care relateaz─â cuvintele a╚Öa cum au fost spuse. ÔŚŐ ├Äntrebare direct─â = ├«ntrebare care se realizeaz─â printr-o propozi╚Ťie principal─â sau independent─â. // adv. F─âr─â ├«nconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].
DIRÉCTĂ s.f. Lovitură la box aplicată prin întinderea mâinii înainte. [Cf. fr. direct].
DIR├ëCT, -─é I. adj. 1. care duce de-a dreptul la ╚Ťint─â, drept, f─âr─â ocoluri. ÔÖŽ ├«n linie ~─â = din tat─â ├«n fiu. 2. imediat, nemijlocit, f─âr─â intermediar. ÔÖŽ vorbire ~─â sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidel─â a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuv├ónt de declara╚Ťie; complement ~ = complement care exprim─â obiectul asupra c─âruia se r─âsfr├ónge direct ac╚Ťiunea unui verb tranzitiv; propozi╚Ťie completiv─â ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie cu func╚Ťie de complement direct pe l├óng─â un verb tranzitiv din regent─â. II. adj., adv. (care are loc) f─âr─â ascunzi╚Öuri, f─â╚Ťi╚Ö, drept. III. adv. 1. f─âr─â ├«nconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre m─ârimi variabile) ~ propor╚Ťionale = care depind una de alta, astfel ├«nc├ót cre╚Öterea (sau descre╚Öterea) uneia de un num─âr de ori provoac─â cre╚Öterea (respectiv descre╚Öterea) celeilalte de acela╚Öi num─âr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) ├«n ~ = transmis pe viu, ├«n momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitur─â aplicat─â prin ├«ntinderea m├óinii ├«nainte. (< fr. direct, lat. directus)
dir├ęct (dir├ęct─â), adj. ÔÇô Drept, f─âr─â ocol. Lat. directus (sec. XIX). ÔÇô Der. direc╚Ťi(un)e, s. f., din fr. direction; director, s. m., din fr. directeur; directoare, s. f.; directorat, s. n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s. n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s. m. (profesor ├«ns─ârcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s. n.; dirijor, s. m.
DIR├ëCT2 adv. 1) F─âr─â ├«nconjur; de-a dreptul. 2) ├Än mod nemijlocit. ÔŚŐ A fi ~ r─âspunz─âtor a r─âspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus
DIR├ëCT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care duce la ╚Ťint─â f─âr─â cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~t─â. 2) fig. Care se exprim─â sau spune adev─ârul deschis, f─âr─â ascunzi╚Öuri. 3) Care asigur─â o leg─âtur─â nemijlocit─â. Comunica╚Ťie ~t─â. 4) Care se face sau are loc f─âr─â trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~t─â. 5): Complement ~ parte secundar─â a propozi╚Ťiei, care determin─â un verb tranzitiv ╚Öi indic─â obiectul asupra c─âruia trece ac╚Ťiunea. 6): Vorbire ~t─â reproducere ├«ntocmai a formei ╚Öi a con╚Ťinutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus
DIRÉCTĂ ~e f. (în box) Lovitură aplicată adversarului prin întinderea mâinii drept înainte. /<fr. direct, lat. directus
direct a. 1. drept, care nu face ocoluri: cale direct─â; 2. imediat, f─âr─â intermediar: coresponden╚Ť─â direct─â; 3. Gram. care completeaz─â deadreptul sensul unui verb activ: complement direct; construc╚Ťiune direct─â, care a╚Öeaz─â vorbele dup─â ordinea logic─â: subiect, verb, complement. V. contribu╚Ťiune. ÔĽĹ adv. ├«n linie dreapt─â, f─âr─â intermediar.
* direct, -─â adj. (lat. directus. V. drept). Drept, f─âr─â ocolur─ş sa┼ş cu pu╚Ťine ocolur─ş: canalu Suezulu─ş e calea cea ma─ş direct─â din E┼şropa ├«n extremu Orient. Imediat: raport, contact direct. Din tat─â ├«n fi┼ş: acest om descinde ├«n linie direct─â din cutare. Gram. Complement direct, cuv├«nt (subst., pron. subjunctiv, infinitiv) pe care cade direct ac╚Ťiunea predicatulu─ş: Tra─şan ─şi ├«nvinge pe Dac─ş, apa se scurge, vrea┼ş s─â plec, pot pleca. Propozi╚Ťiune completiv─â direct─â, ace─şa care, ├«n fraz─â, ├«mpline╚Öte rolu de complement direct: ce─ş vech─ş nu ╚Ötia┼ş c─â p─âm├«ntu se ├«nv├«rte╚Öte (nu ╚Ötia┼ş ├«nv├«rtirea sa┼ş de ├«nv├«rtirea p─âm├«ntulu─ş). Modu direct, indicativu. Stil direct, a╚Öa cum vorbe╚Öte omu singur, nu cum poveste╚Öte altu cÔÇÖa vorbit: du-te acolo fa╚Ť─â de m─ş-a spus s─â m─â duc acolo. Contribu╚Ťiune direct─â, V. contribu╚Ťiune. Adv. ├Än mod direct, de-a dreptu: trenu pleac─â direct la Gala╚Ť─ş.
DIRECT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ ├«l duce ├«n sat.) 2. adv. a╚Ť─â, drept, neocolit, sfoar─â, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acas─â.) 3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunica╚Ťie, leg─âtur─â ~.) 4. adv. frontal, piepti╚Ö. (Trece ~ dealul.) 5. adv., adj. nemijlocit, personal. (Trateaz─â ~ cu el; are rela╚Ťii ~ cu el.) 6. adj. f─â╚Ťi╚Ö. (Provocare ~.) 7. adv. deschis, f─â╚Ťi╚Ö, franc, sincer, (├«nv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ ce avea de spus.) 8. adj. imediat, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)
PRIZ─é DE ATERIZARE/DIRECT─é, faz─â a opera╚Ťiei de aterizare ├«n care aeronava se afl─â centrat─â pe direc╚Ťia de aterizare, fiind preg─âtit─â pentru contactul cu solul.
DIRÉCT, -Ă adj. (< fr. direct, lat. directus): în sintagmele complement direct, completivă directă, interogativă directă, împrumut direct, obiect direct, ordine directă, stil direct și vorbire directă (v.).
a lovi la direct─â expr. (intl.) a lovi (pe cineva) ├«n fa╚Ť─â.
a servi la direct─â expr. a lovi (pe cineva) ├«n fa╚Ť─â.

Direct dex online | sinonim

Direct definitie

Intrare: direct
direct adjectiv