Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru direc╚Ťie

direc╚Ťie sf [At: HELIADE, O. II, 62 / V: (asr) ~iune, (├«vr) ~ep╚Ťiune, ~csie / Pl: ~ii / E: fr direction, lat directio, -onis] 1 Orientare ├«n spa╚Ťiu a unui corp fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â Si: (├«vr) directri╚Ť─â (3), (nob) directiv─â (4). 2 Sens al unei mi╚Öc─âri Si: (├«vr) directri╚Ť─â (4), (nob) directiv─â (5). 3 (Mil; ├«s) ~ de atac Linie care marcheaz─â orientarea atacului p├ón─â la obiectivul de cucerit. 4 (├Älav) ├Än toate ~iile Pretutindeni. 5 (Mat) Proprietate comun─â tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â dat─â. 6 Conducere a unei institu╚Ťii, a unei ├«ntreprinderi etc. 7 Organ de conducere al unei institu╚Ťii, al unei ├«ntreprinderi, organiza╚Ťii etc. Si: (├«nv) directorat (1), (├«vr) directorie (1). 8 (├Äs) ~ de scen─â Regie. 9 (├Äs) ~ general─â Organ superior de conducere care cuprinde mai multe direc╚Ťii (7) ├«n subordine. 10 Subdiviziune ├«n sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumit─â ramur─â de activitate a institu╚Ťiei respective. 11 Func╚Ťie de director2 (1). 12 (Pex) Perioada ├«n care cineva de╚Ťine func╚Ťia de director2 (1). 13 Biroul directorului2 (1) Si: (iuz) directorat (4). 14 Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul. 15 (╚ś├«s bar─â de ~) Bar─â de o╚Ťel articulat─â la ambele capete de ro╚Ťile unui vehicul ╚Öi care serve╚Öte la orientarea ro╚Ťilor ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie.
DIR├ëC╚ÜIE, direc╚Ťii, s. f. I. 1. Orientare ├«n spa╚Ťiu a unei fiin╚Ťe, a unui obiect, a unei ac╚Ťiuni etc.; sens de desf─â╚Öurare a unei ac╚Ťiuni. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än toate direc╚Ťiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Mat.) Proprietate comun─â a tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â dat─â. II. 1. Ac╚Ťiunea de a conduce, de a dirija (o institu╚Ťie, o ├«ntreprindere etc.); conducere. 2. Post, func╚Ťie de director2; p. ext. durata acestei func╚Ťii. 3. Organ de conducere a unei ├«ntreprinderi, institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. ÔŚŐ Direc╚Ťie de scen─â = regie. ÔÖŽ Subdiviziune ├«n sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumit─â ramur─â de activitate a institu╚Ťiei respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui autovehicul. ÔÖŽ (╚śi ├«n sintagma bar─â de direc╚Ťie) Bar─â de o╚Ťel articulat─â la ambele capete de ro╚Ťile unui vehicul ╚Öi care serve╚Öte la orientarea ro╚Ťilor ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. [Var.: direc╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. direction, lat. directio, -onis.
DIREC╚ÜI├ÜNE s. f. v. direc╚Ťie.
DIR├ëC╚ÜIE, direc╚Ťii, s. f. I. 1. Orientare ├«n spa╚Ťiu a unei fiin╚Ťe, a unui obiect, a unei ac╚Ťiuni, a unui fenomen, a unei mi╚Öc─âri; sens ├«n care se desf─â╚Öoar─â ceva. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än toate direc╚Ťiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Mat.) Proprietate comun─â a tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â dat─â. II. 1. Ac╚Ťiunea de a conduce, de a dirija (o institu╚Ťie, o ├«ntreprindere etc,); conducere. 2. Post, func╚Ťie de director2; p. ext. durata acestei func╚Ťii. 3. Organ de conducere a unei ├«ntreprinderi, institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. ÔŚŐ Direc╚Ťie de scen─â = regie. ÔÖŽ Subdiviziune ├«n sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumit─â ramur─â de activitate a institu╚Ťiei respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.). ÔÖŽ (╚śi ├«n sintagma bar─â de direc╚Ťie) Bar─â de o╚Ťel articulat─â la ambele capete de ro╚Ťile unui vehicul ╚Öi care serve╚Öte la orientarea ro╚Ťilor ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. [Var.: direc╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. direction, lat. directio, -onis.
DIREC╚ÜI├ÜNE s. f. v. direc╚Ťie.
DIR├ëC╚ÜIE, direc╚Ťii, s. f. I. 1. (Adesea construit cu prep. ┬ź├«n┬╗) Orientare ├«n spa╚Ťiu a unei persoane sau a unui obiect fa╚Ť─â de altul. Undeva... ├«n direc╚Ťia ├«n care se cufundau c─âl─âre╚Ťii ├«n╚Öira╚Ťi c├«te unul, lucea un lac. SADOVEANU, Z. C. 24. Mi-e imposibil s─â ╚Ötiu ├«n ce direc╚Ťie mergem. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. ÔŚŐ Fig. [├Än Russo] se g─âse╚Öte tot at├«ta critic─â c├«t ├«n to╚Ťi ceilal╚Ťi critici la un loc ╚Öi ├«n mai multe direc╚Ťii dec├«t la to╚Ťi. IBR─éILEANU, SP. CR. 67. ÔŚŐ Expr. ├Än toate direc╚Ťiile = peste tot. ÔÖŽ Sens (al unei ac╚Ťiuni). Se pare c─â ╚Öi Stoican lucreaz─â ├«n aceea╚Öi direc╚Ťie. BARANGA, I. 172. 2. (Fiz.) Proprietate a unei drepte de a avea anumite ├«nclin─âri fa╚Ť─â de trei axe date care nu s├«nt cuprinse ├«ntr-un singur plan. II. 1. Ac╚Ťiunea de a conduce, de a dirija (o institu╚Ťie, o ├«ntreprindere etc.); conducere. A preluat direc╚Ťia unei institu╚Ťii. 2. Postul, func╚Ťia de director (├«ntr-o administra╚Ťie, ├«ntr-o institu╚Ťie); p. ext. durata acestei func╚Ťii. Am luat iar direc╚Ťia pe trei ani ╚Öi doresc s-aduc mul╚Ť─âmire publicului. ALECSANDRI, T. I 283. 3. Organul de conducere al unei ├«ntreprinderi, institu╚Ťii sau organiza╚Ťii sociale. ÔŚŐ Direc╚Ťie general─â = organ de conducere care cuprinde mai multe direc╚Ťii ├«n subordine. (╚śi ├«n forma direc╚Ťiune) ╚śeful ├«l pusese... la dispozi╚Ťia direc╚Ťiunii generale. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 187. ÔÖŽ Subdiviziune (├«n sistemul de organizare al unei institu╚Ťii) care conduce o anumit─â ramur─â de activitate a institu╚Ťiei. 4. Biroul directorului. III. Ansamblul organelor folosite pentru dirijarea unui vehicul (automobil, tractor etc.). Podul rulant a ajuns din nou la u╚Öa cuptorului... Bozan str├«nge ├«n m├«ini direc╚Ťia. SAHIA, N. 34. ÔÖŽ (Mai ales ├«n expr. bar─â de direc╚Ťie) Bar─â de o╚Ťel articulat─â la ambele capete (prin dou─â dispozitive speciale) de ro╚Ťile unui vehicul ╚Öi servind la ├«ndreptarea ro╚Ťilor ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. ÔÇô Variant─â: direc╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (MACEDONSKI, O. II 289) s. f.
DIREC╚ÜI├ÜNE s. f. v. direc╚Ťie.
dir├ęc╚Ťie1 (orientare ├«n spa╚Ťiu, sistem mecanic etc.) (-╚Ťi-e) s. f., art. dir├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. dir├ęc╚Ťiei; pl. dir├ęc╚Ťii, art. dir├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
!dir├ęc╚Ťie2 (-╚Ťi-e)/(├«nv.) direc╚Ťi├║ne (conducere a unei institu╚Ťii) s. f., art. dir├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a)/direc╚Ťi├║nea, g.-d. art. dir├ęc╚Ťiei/direc╚Ťi├║nii; pl. dir├ęc╚Ťii/direc╚Ťi├║ni, art. dir├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)/direc╚Ťi├║nile
direc╚Ťi├║ne v. dir├ęc╚Ťie2
dir├ęc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. dir├ęc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. dir├ęc╚Ťiei; pl. dir├ęc╚Ťii, art. dir├ęc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DIR├ëC╚ÜIE s. 1. parte, sens. (├Än ce ~ o iei?) 2. v. parte. 3. v. cale. 4. linie, orientare, sens. (~ urmat─â ├«ntr-o ac╚Ťiune.) 5. v. curs. 6. v. conducere.
DIR├ëC╚ÜIE s.f. I. 1. Orientare ├«n spa╚Ťiu a unei persoane sau a unui obiect fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â; loc c─âtre care se ├«ndreapt─â cineva sau ceva; sens al unei mi╚Öc─âri, al unei pozi╚Ťii etc. 2. (Mat.) Proprietate comun─â tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institu╚Ťii, a unei ├«ntreprinderi etc.). ÔŚŐ Direc╚Ťie de scen─â = regie. 2. Func╚Ťie de director; (p. ext.) durat─â c├ót o persoan─â ├«ndepline╚Öte aceast─â func╚Ťie. 3. Organ care conduce o ├«ntreprindere, o institu╚Ťie etc. ÔÖŽ Diviziune ├«n cadrul unui minister, al unei mari institu╚Ťii etc., care se ocup─â de o anumit─â ramur─â de activitate. 4. Birou, local unde func╚Ťioneaz─â o direc╚Ťie. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaz─â un vehicul. ÔÖŽ Parte mobil─â a ampenajului vertical cu ajutorul c─âruia pilotul manevreaz─â avionul ├«n plan orizontal. [Gen. -iei, var. direc╚Ťiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].
DIREC╚ÜI├ÜNE s.f. v. direc╚Ťie.
DIR├ëC╚ÜIE s. f. I. 1. orientare ├«n spa╚Ťiu a unui obiect, a unei mi╚Öc─âri fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â: sens de desf─â╚Öurare a unei ac╚Ťiuni. 2. (mat.) proprietate comun─â tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â dat─â. II. 1. (organ de) conducere a unei institu╚Ťii, ├«ntreprinderi etc. ÔÖŽ ~ de scen─â = regie. 2. func╚Ťie de director; biroul directorului. ÔŚŐ subdiviziune ├«n cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumit─â ramur─â de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaz─â un vehicul. ÔŚŐ parte mobil─â a ampenajului vertical cu ajutorul c─âruia pilotul manevreaz─â avionul ├«n plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio)
DIR├ëC╚ÜIE1 ~i f. 1) Orientare a unei mi╚Öc─âri, a unui lucru; sens. ├Än ~ opus─â. 2) mat. Proprietate comun─â tuturor dreptelor paralele cu o dreapt─â fix─â. [Art. direc╚Ťia; G.-D. direc╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. direction, lat. directio, ~onis
DIR├ëC╚ÜIE2 ~i f 1) Organ de conducere a unei institu╚Ťii sau a unei ├«ntreprinderi; administra╚Ťie; c├órmuire. 2) (├«n sistemul organelor de conducere a statului) Institu╚Ťie care dirijeaz─â o anumit─â ramur─â de activitate. 3) Func╚Ťia de director; directorat. [Art. direc╚Ťia; G.-D. direc╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. direction, lat. directio, ~onis
direc╚Ťiune f. 1. ac╚Ťiunea de a dirija, de a administra: direc╚Ťiunea unei afaceri; 2. diviziune administrativ─â ├«ncredin╚Ťat─â unui director: direc╚Ťiunea general─â a po╚Ötelor; 3. biuroul ╚Öi re╚Öedin╚Ťa unui director; 4. sensul unei mi╚Öc─âri, al unei pozi╚Ťiuni: direc╚Ťiunea uli╚Ťei.
* direc╚Ťi├║ne f. (lat. dir├ęctio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a dirija: direc╚Ťiunea une─ş afacer─ş. Diviziune administrativ─â ├«ncredin╚Ťat─â unu─ş director: direc╚Ťiunea une─ş ╚Öcoale, direc╚Ťiunea c─âilor ferate. Directorat, func╚Ťiunea func╚Ťiunea de director. Directorat, cancelaria, reziden╚Ťa directorulu─ş. Sensu une─ş mi╚Öc─âr─ş, une─ş propozi╚Ťiun─ş: pro─şectilele urmeaz─â o direc╚Ťiune parabolic─â, direc╚Ťiunea aculu─ş magnetic e spre nord. ÔÇô ╚śi ├ęc╚Ťie, (rus. direcki─şa).
DIREC╚ÜIE s. 1. parte, sens. (├Än ce ~ o iei?) 2. latur─â, parte, sens. (Din toate ~ veneau spre noi.) 3. cale, linie, sens. (Ce ~ va urma aceast─â dezvoltare?) 4. linie, orientare, sens. (~ urmat─â ├«ntr-o ac╚Ťiune.) 5. curs. (O ~ nea╚Öteptat─â a evenimentelor.) 6. conducere, ╚Öefie. (De╚Ťine ~ unei institu╚Ťii.)
DIREC╚ÜIE. Subst. Direc╚Ťie, orientare, orienta╚Ťie (├«nv.), sens, parte, curs, f─âga╚Ö (fig.); direc╚Ťionare, ├«ndreptare, ├«ndrumare, dirijare, dirigere (├«nv.), ghidare, conducere, c─âl─âuzire; trasare, trasaj (rar), marcare, jalonare. Rut─â, traseu, parcurs, itinerar, mers, drum, cale, mar╚Örut; traiectorie, orbit─â, coordonat─â. Reper, punct de orientare, punct de reper, semn, marcaj, indiciu, indicator; jalon; s─âgeat─â. Sens unic. Sens giratoriu. Adj. Dirijat; teleghidat. Orientativ, orientator (rar), de orientare, direc╚Ťional, c─âl─âuzitor, indicator; orientabil. Vb. A direc╚Ťiona, a orienta, a stabili direc╚Ťia, a dirija, a ghida, a conduce, a c─âl─âuzi, a ├«ndrepta, a ├«ndruma, a ar─âta drumul, a indica direc╚Ťia. A teleghida; a plasa pe orbit─â; a corecta traiectoria. A se ├«ndrepta, a merge spre..., a se orienta, a se ghida, a g─âsi calea, a g─âsi un punct de reper; a lua o direc╚Ťie, a urma drumul (calea); a ╚Ťinea calea, a ╚Ťine ├«nainte; a ╚Ťine dreapta (st├«nga); a coti, a vira, a schimba direc╚Ťia, a o lua la dreapta (la st├«nga). Adv. ├Änainte, ├«n fa╚Ť─â; ├«napoi, ├«n spate; ├«n (la) st├«nga, ├«n (la) dreapta; de-a (din, de la) st├«nga; de-a (din, de la) dreapta. ├Äncolo; ├«ncoace. ├Än sus; ├«n jos. ├Än toate direc╚Ťiile. V. c─âl─âtorie, conducere, drum, mi╚Öcare, semn.
DIREC╚ÜIA DE LANSARE / PARA╚śUTARE, traiectul optim pe care se ├«nscrie o aeronav─â ├«n vederea lans─ârii para╚Öuti╚Ötilor sau a materialelor pentru atingerea zonei de aterizare propuse.
DIRECȚIE parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căreia pilotul manevrează avionul sau planorul în plan vertical.

Direc╚Ťie dex online | sinonim

Direc╚Ťie definitie

Intrare: direc╚Ťie
direc╚Ťiune
direc╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e