diplodoc definitie

9 definiții pentru diplodoc

diplodoc sm [At: ANGHEL-IOSIF, C. M., I, 82 / V: ~us / Pl: ~oci / E: fr diplodoque] Specie de reptilă dinozauriană fosilă, amfibie, erbivoră.
DIPLODÓC, diplodoci, s. m. Reptilă dinozauriană fosilă, amfibie, erbivoră, cu gâtul și coada foarte lungi. – Din fr., lat. diplodocus.
DIPLODÓC, diplodoci, s. m. Specie de reptilă dinozauriană fosilă, amfibie, erbivoră. – Din fr., lat. diplodocus.
diplodóc (reptilă fosilă) (di-plo-) s. m., pl. diplodóci
diplodóc s. m. (sil. -plo-), pl. diplodóci
DIPLODÓC s.m. v. diplodocus [în DN].
DIPLODÓC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 25 m, având capul foarte mic, cu dinți subțiri și mici, cu gâtul și coada foarte lungi. (< fr. diplodocus)
DIPLODÓC (< fr. {i}; {s} gr. diploos + fr. dokos „bârnă”) s. m. Specie de reptilă dinozauriană fosilă, găsită în Jurasicul superior din America de Nord (Diplocus). Era un animal ierbivor, lung de c. 26 m, care trăia pe uscat și în apă. V. dinozaurieni.
DIPLO- „dublu, geamăn, de două ori”. ◊ gr. diploos „dublu, îndoit” > fr. diplo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. diplo-. □ ~biont (v. -biont), adj., s. n., 1. (Organism) care este reprezentat numai de faza diploidă a ciclului evolutiv, cea haploidă, fiind redusă numai la gameți. 2. (Organism vegetal) care înflorește și fructifică de două ori pe an; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre animale metazoare) care are două pături germinative sau embrionare distincte: ectodermul și endodermul; ~cardie (v. -cardie), s. f., inimă la care cele două părți sînt mai mult sau mai puțin separate; ~cefal (v. -cefal), s. m., dicefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența a două capete pe același trunchi; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care prezintă două seturi haploide de cromozomi; ~coc (v. -coc), s. m., bacterie ai cărei indivizi sînt dispuși cîte doi, constituind agentul etiologic al pneumoniei; ~corie (v. -corfie1), s. f., pupilă dublă; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom anormal avînd patru cromatide în loc de două; ~derm (v. -derm), adj., cu piele dublă; ~doc (v. -doc2), s. m., reptilă dinozauriană fosilă amfibiană din jurasicul superior, cu coada și gîtul foarte lungi; ~fază (v. -fază), s. f., generație diploidă din ciclul vital; ~fil (v. -fil2), adj., (despre o frunză) care are țesut palisadic pe ambele fețe; ~fite (v. -fit), s. f. pl., organisme vegetale diplobionte; ~fonie (v. -fonie1), s. f., emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei anomalii a coardelor vocale; sin. voce bitonală; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dublare a organelor vegetale care sînt în mod obișnuit singuratice. 2. Producere de forme noi pe cale de hibridație între plante aparținînd unor genuri din familii deosebite; ~graf (v. -graf), s. n., mașină de scris cu două mecanisme la care se efectuează simultan două scrieri cu caractere diferite; ~haplobiont (v. haplo-, v. -biont), s. n., organism la care faza de dezvoltare haploidă alternează cu cea diploidă; ~id (v. -id), adj., (despre nucleul celular) care posedă un număr dublu de cromozomi; ~mieile (v. -mielie), s. f., diastematomielie*; ~nastie (v. -nastie), s. f., creștere mai viguroasă a organelor vegetale pe fața superioară și inferioară, decît pe părțile laterale; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza primară a meiozei, cu apariția dublă a filamentelor cromatice; ~pag (v. -pag), s. m., monstru dublu constituit din unirea a doi gemeni egal dezvoltați, avînd unul sau mai multe organe vitale în comun; ~partenogeneză (v. parteno-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui individ dintr-un ou diploid; ~pode (v. -pod), s. n. pl., gen de artropode din clasa miriapodelor, care au cîte două perechi de picioare pe fiecare segment al corpului; ~pore (v. -por), s. f. pl., gen fosil de alge verzi cu talul mic nedivizat, avînd tulpini cu ramuri grupate în cîte 2-5 mănunchiuri, care au trăit în triasicul mediu; ~pter (v. -pter), adj., cu două aripi; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează vederea binoculară; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziune reducțională, nucleul avînd numai jumătate din numărul de cromozomi caracteristici speciei; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., tip de sporange format din generația cu 2 n cromozomi; ~stemon (v. -stemon), adj., (despre flori) cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., stare a unui androceu cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale sau animale) care este dispus pe două rînduri sau în două serii; ~ten (v. -ten), s. n., stadiu din profaza cariocinetică, avînd filamentele duble, întrețesute și longitudinal segmentate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., 1. Centrozom cu doi centrioli. 2. Heterocromozom dublat; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin existența a două corpuri distincte, unite prin una sau mai multe zone.[1]

diplodoc dex

Intrare: diplodoc
diplodoc substantiv masculin
  • silabisire: -plo-