dioptrie definitie

13 definiții pentru dioptrie

dioptríe sf [At: CADE / P: di-op~ / Pl: ~ii / E: fr dioptrie] Unitate de măsură a refracției lentilelor și a ochiului care are la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru.
DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. Unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrie.
DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. Unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrie.
DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. Unitate în care se exprimă convergența unei lentile cînd distanța ei focală se măsoară în metri. Examina coloanele de cifre cu niște ochelari de șapte dioptrii. CAMIL PETRESCU, U. N. 51. – Pronunțat: di-op-.
dioptríe (di-op-) s. f., art. dioptría, g.-d. art. dioptríei; pl. dioptríi, art. dioptríile
dioptríe s. f. (sil. di-op-), art. dioptría, g.-d. art. dioptríei; pl. dioptríi, art. dioptríile
DIOPTRÍE s. (FIZ.) (rar) tărie. (~ unei lentile.)
DIOPTRÍE s.f. (Fiz.) Unitate care se folosește la măsurarea refracției lentilelor și a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. dioptrie, cf. gr. dioptron – oglindă].
DIOPTRÍE s. f. unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m. (< fr. dioptrie)
DIOPTRÍE ~i f. fiz. Unitate de măsură a puterii optice a lentilelor. [Art. dioptria; G.-D. dioptriei; Sil. -tri-e] /<fr. dioptrie
dioptrie f. Fiz. unitate de convergență a lentilelor: gradul de miopie sau de presbitie se evaluează în dioptrii.
dioptríe f. (vgr. dioptreia). Fiz. Unitatea de convergență a lentilelor saŭ a sistemelor convergente. Puterea lentilelor ochelarilor.
DIOPTRIE s. (FIZ.) (rar) tărie. (~ unei lentile.)

dioptrie dex

Intrare: dioptrie
dioptrie substantiv feminin
  • silabisire: di-op-