Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru diletantism

diletant├şsm sn [At: DDRF / Pl: (rar) ~e / E: fr dilettantisme] 1 Preocupare de o ramur─â a artei, a ╚Ötiin╚Ťei sau a tehnicii. 2 (Prt) Lips─â de seriozitate dovedit─â de cineva ├«ntr-un domeniu de activitate. 3 (Prt) Lips─â de aptitudini necesare cuiva ├«ntr-un domeniu de activitate.
DILETANT├ŹSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramur─â a artei, a ╚Ötiin╚Ťei sau a tehnicii. ÔÖŽ (Peior.) Lips─â de preg─âtire temeinic─â, de seriozitate sau de aptitudini, dovedit─â de cineva ├«n propriul domeniu de activitate. ÔÇô Din fr. dilettantisme.
DILETANT├ŹSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramur─â a artei, a ╚Ötiin╚Ťei sau a tehnicii. ÔÖŽ (Peior.) Lips─â de preg─âtire temeinic─â, de seriozitate sau de ├«nsu╚Öiri necesare, dovedite de cineva ├«n propriul domeniu de activitate. ÔÇô Din fr. dilettantisme.
DILETANT├ŹSM s. n. Faptul de a se ocupa cu o ramur─â a artei, a ╚Ötiin╚Ťei sau a tehnicii numai din pl─âcere, f─âr─â a avea o preg─âtire special─â. Gelu era... ├«nnebunit de aceast─â reu╚Öit─â pe dos a diletantismului s─âu politic. CAMIL PETRESCU, N. 153. ÔÖŽ (Peiorativ) Lips─â de preg─âtire temeinic─â, de seriozitate sau de ├«nsu╚Öiri necesare ├«ntr-un domeniu oarecare de activitate; superficialitate. Trebuie luptat cu toat─â hot─âr├«rea ├«mpotriva manifest─ârilor de diletantism ╚Öi incompeten╚Ť─â ├«n materie de critic─â literar─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.
diletant├şsm s. n.
diletant├şsm s. n.
DILETANT├ŹSM s. v. amatorism.
DILETANT├ŹSM s.n. Faptul de a fi diletant. ÔÖŽ (Peior.) Lips─â de preg─âtire ╚Öi de seriozitate ├«ntr-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme].
DILETANT├ŹSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ÔŚŐ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme)
DILETANT├ŹSM n. 1) Caracter sau atitudine de diletant. 2) Lips─â de competen╚Ť─â ├«n exercitarea propriei specialit─â╚Ťi. /<fr. dilettantisme
diletantism n. gust foarte pronun╚Ťat pentru lucrurile de art─â.
* diletant├şzm n., pl. e (d. diletant). Gustu, calitatea diletantulu─ş: c├«nd am timp, fac ╚Öi e┼ş diletantizm politic.
DILETANTISM s. amatorism, neprofesionalism, neprofesionism. (~ în pictură.)

Diletantism dex online | sinonim

Diletantism definitie

Intrare: diletantism
diletantism substantiv neutru