Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru diblu

d├şblu sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: ger D├╝bel] Mic─â bucat─â de lemn sau de metal introdus─â ├«ntr-un zid, ├«n care se fixeaz─â un cui pentru prinderea obiectelor.
D├ŹBLU, dibluri, s. n. Pies─â de lemn, de plastic sau de metal introdus─â ├«n zid─ârie, ├«n care se fixeaz─â un cui sau un ╚Öurub. ÔÇô Din germ. D├╝bel.
D├ŹBLU, dibluri, s. n. Mic─â bucat─â de lemn sau de metal introdus─â ├«ntr-un zid, ├«n care se fixeaz─â un cui pentru prinderea obiectelor. ÔÇô Din germ. D├╝bel.
D├ŹBLU, dibluri, s. n. Bucat─â mic─â de lemn sau de metal, introdus─â ├«ntr-un zid ├«n care se fixeaz─â un cui pentru sus╚Ťinerea unei piese.
d├şblu (di-blu) s. n., art. d├şblul; pl. d├şbluri
d├şblu s. n. (sil. -blu), art. d├şblul; pl. d├şbluri
D├ŹBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixeaz─â ├«n zid.)
D├ŹBLU ~ri n. Pan─â de lemn sau de metal, care se introduce ├«ntr-un zid pentru a putea fixa ├«n ea un obiect cu ajutorul unui cui sau al unui ╚Öurub. /
DIBLU s. (TEHN.) (rar) tiplu. (~ se fixează în zid.)

Diblu dex online | sinonim

Diblu definitie

Intrare: diblu
diblu substantiv neutru
  • silabisire: -blu