diamanticále sfp [At: CR (1831), 42/34 / P: di-a~ / E: ngr διαμαντικόν] (Înv) 1 Bijuterii împodobite cu diamante (1). 2 (Pgn) Bijuterii. 3 (Pgn) Pietre prețioase.

DIAMANTICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii împodobite cu diamante; p. gener. bijuterii, pietre prețioase. [Pr.: di-a-] – Din ngr. diamandiká.

DIAMANTICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii împodobite cu diamante; p. gener. bijuterii, pietre prețioase. [Pr.: di-a-] – Din ngr. diamandiká.

DIAMANTICÁLE s. f. pl. (Învechit) Bijuterii împodobite cu diamante; p. ext. bijuterii, pietre prețioase. Duceam diamanticalele Elisavetei Petrovna să le șlefuiască la Amsterdam. M. I. CARAGIALE, C. 54. I-a luat diamanticalele și sculele și argintăria și le-a pus la păstrare acasă. CARAGIALE, O. III 37. Am primit diamanticale de tot felul: rubine, smaragde și mărgăritare de la cei mai vestiți giuvaergii din Stambul. FILIMON, C. 109. – Pronunțat: di-a-.

diamanticále (înv.) (di-a-) s. f. pl., art. diamanticálele

diamanticále s. f. pl. (sil. di-a-)

diamanticale f. pl. scule de diamant. [Gr. mod.].

diamanticále f. pl. (ngr. diamantiká). Vechĭ. Azĭ fam. Petre prețioase.