Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru dialectic─â

dial├ęctic, ~─â [At: CANTEMIR, I. I. I, 85 / V: (├«vr) ~tec / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dialectique, lat dialecticus] 1 sf (├Än filozofia antic─â) Metod─â sau art─â de a descoperi adev─ârul prin confruntarea unor p─âreri contrare sau cu ajutorul discu╚Ťiei. 2 sf (├Än Evul Mediu ╚Öi mai t├órziu) Metod─â sau art─â de a deosebi adev─ârul de neadev─âr. 3 sf (├Än Evul Mediu) Logic─â formal─â. 4 sf (├Än filozofia marxist─â) Teorie despre dezvoltare, conceput─â ca o autodezvoltare ╚Öi o automi╚Öcare determinat─â de contradic╚Ťiile interne ale obiectelor ╚Öi formelor. 5 sf ╚śtiin╚Ť─â a celor mai generale legi ale dezvolt─ârii naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii. 6 sf Teorie general─â a cunoa╚Öterii ╚Öi transform─ârii revolu╚Ťionare a realit─â╚Ťii. 7 sf Proces al mi╚Öc─ârii ╚Öi dezvolt─ârii fenomenelor realit─â╚Ťii. 8 sf (Pex) ├Änl─ân╚Ťuire de fapte, fenomene, aspecte care justific─â un anume efect, o anumit─â solu╚Ťie, o anumit─â modificare. 9 sm (├Änv) Dialectician (1). 10 a Care este conform cu principiile dialecticii (5). 11 a Care confirm─â dialectica (5). 12 a Care se bazeaz─â pe dialectic─â (5). 13 a (├Äs) Materialism ~ Concep╚Ťie filozofic─â ce ├«mbin─â organic rezolvarea consecvent materialist─â a problemei fundamentale a filozofiei cu interpretarea consecvent─â a dialecticii (5). 14-16 a (├Ävr) Dialectal (1-3).
DIAL├ëCTIC, -─é, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Proces de g├óndire care rezid─â ├«n analiza ╚Öi discutarea argumentelor contradictorii, ├«n scopul descoperirii adev─ârului; arta de a ajunge la adev─âr prin dialog. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirm─â; care se bazeaz─â pe dialectic─â; care prive╚Öte fenomenele de pe pozi╚Ťiile dialecticii. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialectique, lat. dialecticus.
DIAL├ëCTIC, -─é, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (├Än filozofia marxist─â) Teorie general─â ╚Öi metod─â filozofic─â const├ónd ├«n analiza ╚Öi dep─â╚Öirea argumentelor contradictorii ├«n scopul descoperirii adev─ârului. 2. (├Än filozofia antic─â) Art─â de a discuta ├«n contradictoriu, ├«n scopul ajungerii la adev─âr. 3. (├Än evul mediu) Logic─â formal─â. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirm─â; care se bazeaz─â pe dialectic─â; care prive╚Öte fenomenele de pe pozi╚Ťiile dialecticii. [Pr.: di-a-] ÔÇô Din fr. dialectique, lat. dialecticus.
DIAL├ëCTIC, -─é, dialectici, -e, adj. 1. (├Än filozofia marxist─â; adesea ca o determinare a no╚Ťiunilor ┬źmetod─â┬╗, ┬źg├«ndire┬╗, ┬źfilozofie┬╗, ┬źconcep╚Ťie┬╗ etc.) Care este conform cu principiile dialecticii sau confirm─â aceste principii; care prive╚Öte fenomenele de pe pozi╚Ťiile dialecticii sau se bazeaz─â pe dialectic─â. Pentru filozofia dialectic─â nu exist─â nimic definitiv, absolut, sacru; la toate ╚Öi ├«n toate ea dezv─âluie caracterul lor trec─âtor; ├«n fa╚Ťa ei nu exist─â nimic altceva dec├«t procesul ne├«ntrerupt de apari╚Ťie ╚Öi dispari╚Ťie, de ridicare continu─â de la inferior la superior. MARX-ENGELS, O. A. II 393. ÔŚŐ Materialism dialectic v. materialism. 2. (├Än antichitate) Care utilizeaz─â ra╚Ťionamente ├«n contradictoriu sau se face pe baza unor astfel de ra╚Ťionamente. ├Än antichitate, unii filozofi socoteau c─â descoperirea contrazicerilor ├«n g├«ndire ╚Öi ciocnirea p─ârerilor contrarii constituie cel mai bun mijloc de a ajunge la adev─âr. Acest mod dialectic de g├«ndire, extins mai t├«rziu asupra fenomenelor naturii, a devenit metoda dialectic─â de cunoa╚Ötere a naturii. STALIN, PROBL. LEN. 553. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
DIAL├ëCTIC─é s. f. 1. (Determinat uneori prin ┬źmarxist─â┬╗, ┬źmaterialist─â┬╗) ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â legile generale de mi╚Öcare ╚Öi de dezvoltare a naturii, a societ─â╚Ťii omene╚Öti ╚Öi a g├«ndirii; metod─â de cercetare opus─â metafizicii care, baz├«ndu-se pe legile obiective ale naturii, ale societ─â╚Ťii ╚Öi ale g├«ndirii, prive╚Öte fenomenele ca fiind ├«n str├«ns─â leg─âtur─â ╚Öi condi╚Ťionare reciproc─â, ├«ntr-o permanent─â mi╚Öcare ╚Öi dezvoltare, cu treceri prin salturi de la o calitate la alta ca rezultat al contradic╚Ťiilor interne ╚Öi al luptei contrariilor. Dialectica cere ca un fenomen social s─â fie cercetat sub toate aspectele ├«n dezvoltarea lui ╚Öi ca tot ceea ce este exterior, aparent, s─â fie redus la for╚Ťele motrice fundamentale, la dezvoltarea for╚Ťelor de produc╚Ťie ╚Öi la lupta de clas─â. LENIN, O. XXI 206. Istoria ╚Ötiin╚Ťei arat─â c─â metoda dialectic─â este o metod─â cu adev─ârat ╚Ötiin╚Ťific─â: ├«ncep├«nd cu astronomia ╚Öi termin├«nd cu sociologia, se confirm─â pretutindeni ideea c─â ├«n lume nu exist─â nimic ve╚Önic, c─â totul se schimb─â, totul se dezvolt─â. ├Än consecin╚Ť─â, ├«n natur─â trebuie s─â privim totul din punctul de vedere al mi╚Öc─ârii, al dezvolt─ârii. ╚śi aceasta ├«nseamn─â c─â ├«ntreaga ╚Ötiin╚Ť─â contemporan─â este p─âtruns─â de spiritul dialecticii. STALIN, O. I 312. 2. Procesul mi╚Öc─ârii ╚Öi al dezvolt─ârii fenomenelor Dialectica naturii. ÔÇô Pronun╚Ťat: di-a-.
dial├ęctic (di-a-) adj. m., pl. dial├ęctici; f. dial├ęctic─â, pl. dial├ęctice
dial├ęctic─â (di-a-) s. f., g.-d. art. dial├ęcticii; pl. dial├ęctici
dial├ęctic adj. m. (sil. di-a-), pl. dial├ęctici; f. sg. dial├ęctic─â, pl. dial├ęctice
dial├ęctic─â s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dial├ęcticii
Dialectic Ôëá metafizic
DIAL├ëCTIC, -─é adj. 1. Conform principiilor dialecticii; bazat pe pozi╚Ťiile dialecticii. 2. (├Än filozofia antic─â) Care folose╚Öte ra╚Ťionamente contradictorii. [Cf. fr. dialectique, lat. dialecticus].
DIAL├ëCTIC─é s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adev─âr descoperind contraziceri ├«n ra╚Ťionamentul adversarului. II. Teorie general─â despre dezvoltarea naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii, precum ╚Öi metod─â de cunoa╚Ötere ╚Öi de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai ÔÇô discut].
DIAL├ëCTIC, -─é I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectic─â. 2. care prive╚Öte fenomenele de pe pozi╚Ťiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adev─âr descoperind contraziceri ├«n ra╚Ťionamentul adversarului. 2. (├«n evul mediu) arta deosebirii adev─ârului de neadev─âr. 3. (├«n filozofia marxist─â) teorie general─â despre dezvoltarea naturii, a societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii, precum ╚Öi metod─â de cunoa╚Ötere ╚Öi de transformare a lumii. 4. procesul mi╚Öc─ârii ╚Öi al dezvolt─ârii fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus)
DIAL├ëCTIC, -─é, dialectici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Teorie general─â a principiilor devenirii realit─â╚Ťii, a dezvolt─ârii naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii; teorie ╚Öi metod─â general─â de cunoa╚Ötere a realit─â╚Ťii ╚Öi de transformare revolu╚Ťionar─â a acesteia. 2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazeaz─â pe dialectic─â.
DIAL├ëCTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de dialectic─â; propriu dialecticii. Metod─â ~c─â. 2) (├«n filozofia antic─â) Care recurge la teze ╚Öi antiteze pentru a demonstra un adev─âr; bazat pe teze ╚Öi antiteze. Discurs ~. [Sil. di-a-] /<fr. dialectique, lat. dialecticus
DIAL├ëCTIC─é f. 1) (├«n opozi╚Ťie cu metafizic─â) ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii. 2) Teorie ╚Öi metod─â general─â de cercetare a realit─â╚Ťii, care prive╚Öte fenomenele ca fiind ├«n str├óns─â leg─âtur─â ╚Öi ├«n condi╚Ťionare reciproc─â. 3) (├«n filozofia antic─â) Arta descoperirii adev─ârului prin confruntarea ra╚Ťionamentelor contrare. 4) Evolu╚Ťie a lucrurilor; dezvoltare; mi╚Öcare. [Sil. di-a-] /<fr. dialectique, lat. dialecticus
dialectic─â f. arta de a ra╚Ťiona ├«ntrÔÇÖun mod metodic. Dialectica se preocup─â mai mult de forma ╚Öi de modul de a prezenta ideile, pe c├ónd logica are de obiect fondul cuget─ârii ╚Öi ideile ├«nse╚Öi.
* dial├ęctic, -─â adj. (vgr. dialiktik├│s). Relativ la dialectic─â. S.m. Care ╚Ötie, care pred─â dialectica. Care ra╚Ťioneaz─â metodic. S.f. Arta de a ra╚Ťiona metodic ╚Öi corect. Adv. ├Än mod dialectic.

Dialectic─â dex online | sinonim

Dialectic─â definitie

Intrare: dialectic
dialectic adjectiv
  • silabisire: di-a-
Intrare: dialectic─â
dialectic─â substantiv feminin
  • silabisire: di-a-