diagnosticá vt (a) [At: CONTEMPORANUL, I, 898 / P: di-ag~ / Pzi: ~chéz / E: fr diagnostiquer] 1 A stabili diagnosticul (1) unui bolnav. 2 (Pex) A preciza un anumit punct de vedere.

diagnosticáre sf [At: LM / P: di-ag~ / Pl: ~cắri / E: diagnostica] 1 Stabilire a diagnosticului (1) unui bolnav. 2 (Pex) Precizare a unui anumit punct de vedere.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A stabili diagnosticul unui bolnav. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostiquer.

DIAGNOSTICÁRE s. f. Faptul de a diagnostica. [Pr.: di-ag-] – V. diagnostica.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A stabili diagnosticul unui bolnav. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostiquer.

DIAGNOSTICÁRE s. f. Faptul de a diagnostica. [Pr.: di-ag-] – V. diagnostica.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune diagnosticul. – Pronunțat: di-ag-.

!diagnosticá (a ~) (di-ag-nos-/-a-gnos-) vb., ind. prez. 3 diagnosticheáză

!diagnosticáre (di-ag-nos-/-a-gnos-) s. f., g.-d. art. diagnosticắrii

diagnosticá vb. (sil. di-a-; mf. -gnos-), ind. prez. 1 sg. diagnostichéz, 3 sg. și pl. diagnosticheáză

diagnosticáre s. f. (sil. di-a-; mf. -gnos-), g.-d. art. diagnosticării

DIAGNOSTICÁ vb. I. tr. A pune diagnosticul unei boli. [Pron. di-ag-. / < fr. diagnostiquer].

DIAGNOSTICÁRE s.f. Acțiunea de a diagnostica. [< diagnostica].

DIAGNOSTICÁ cv. tr. a pune un diagnostic (1). (< fr. diagnostiquer)

A DIAGNOSTICÁ ~chéz tranz. (boli) A recunoaște punând diagnosticul. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostiquer

* diagnostichéz, -cát v. tr. (fr. diagnostiquer, d. dianostique, diagnostic. V. prognostichez). Med. Recunosc, calific, taxez o boală.