Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1062759:

deșteptăciúne sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ni / E: deștepta + -ăciune] 1 Inteligență. 2 Istețime. 3-4 (Im) Faptă (sau vorbă) a celui care pretinde că este atotștiutor.

Deșteptăciune dex online | sinonim

Deșteptăciune definitie