1) deștépt, -eáptă adj. pl. f. epte (lat. de-expextus, cu înț. de „așteptat pînă la urmă” [după ex-spectus, ex-spectatus, așteptat], ca priceput, „care pricepe”). Vest. Treaz, neadormit: copiiĭ eraŭ deștepțĭ cînd a sosit tata. Fig. Toată țara. Inteligent, nu prost.