dezuni definitie

14 definiții pentru dezuni

dezuní vtr [At: TDRG / Pzi: ~nésc / E: fr désunir] (Rar) 1-2 A (se) desface. 3-4 A (se) dezlipi. 5-6 A (se) separa. 7-8 A (se) învrăjbi.
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A despărți; fig. a dezbina, a învrăjbi. [Se legară] să lupte pe față și pe sub mînă împotriva dușmanilor ce ar mai voi să le strice frăția și să-i dezunească. ISPIRESCU, M. V. 47.
!dezuní (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 să dezuneáscă
dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă
DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.
A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni
A se dezuni ≠ a (se) uni
A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni
A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni
dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.
* dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).
dezuni vb. v. DESPĂRȚI. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. SEPARA.

dezuni dex

Intrare: dezuni
dezuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: dez-