dezmeți definitie

19 definiții pentru dezmeți

dezmățá [At: VALIAN, V. / S și: (înv) desm~ / Pzi: dezmắț / E: dezmățat] 1-2 vtr (Înv; d. țesături) A (se) zdrențui. 3 vr (D. oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare etc. 4 vr (D. oameni) A duce o viață de dezmăț (1) Si: a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 vt (Înv; c.i. bunuri materiale, bani) A risipi.
dezmețí v vz dezameți
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.
DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).
DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.
DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.
!dezmățá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmắț, 2 sg. te dezméți, 3 se dezmáță; conj. prez. 3 să se dezméțe
dezmețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 să dezmețeáscă
dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe
dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă
DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.
DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
A se dezmeți ≠ a se îmbăta
A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat
desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.
dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.
dezmăța vb. v. CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA.
dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

dezmeți dex

Intrare: dezmăța (1 dezmăț)
dezmăța 1 dezmăț verb grupa I conjugarea I
Intrare: dezmeți
dezmeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a