9 definiții pentru dezmăța
dezmățá [At: VALIAN, V. / S și: (înv) desm~ / Pzi: dezmắț / E: dezmățat] 1-2 vtr (Înv; d. țesături) A (se) zdrențui. 3 vr (D. oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare etc. 4 vr (D. oameni) A duce o viață de dezmăț (1) Si: a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 vt (Înv; c.i. bunuri materiale, bani) A risipi. DEZMĂȚÁ, dezmắț,
vb. I.
Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din
dezmățat (derivat regresiv).
DEZMĂȚÁ, dezmắț,
vb. I.
Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din
dezmățat (derivat regresiv).
DEZMĂȚÁ, dezmățez,
vb. I.
Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din
des1- +
maț(e). !dezmățá (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 1
sg. mă dezmắț, 2
sg. te dezméți, 3 se dezmáță;
conj. prez. 3 să se dezméțe
dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat dezmăța vb. v. CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA. Dezmăța dex online | sinonim
Dezmăța definitie
Intrare: dezmăța (1 dezmăț)
dezmăța 1 dezmăț verb grupa I conjugarea I
Intrare: dezmăța (1 dezmățez)
dezmăța 1 dezmățez verb grupa I conjugarea a II-a