DEZLÎNÁ, dezlînez, vb. I. Refl. (Despre un fir de lînă răsucită) A-și pierde răsuceala, a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări psihice) A deveni neprecis, fără contur; a se împrăștia. Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG.