Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru deziluzie

dezil├║zie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~iune (S ╚Öi: desilusiune, desiluziune) / S ╚Öi: desi~ / Pl: ~ii / E: fr d├ęsillusion] 1 Pierdere a unei iluzii ca urmare a afl─ârii adev─âratei st─âri de lucruri. 2 Stare sufleteasc─â de am─âr─âciune ├«ncercat─â de cel care ╚Öi-a pierdut iluziile, care a fost ├«n╚Öelat ├«n a╚Ötept─ârile, ├«n visurile sale Si: dezam─âgire, decep╚Ťie, (fam) dezumflare. 3 Ceea ce produce pierderea unei iluzii, dezam─âgire, decep╚Ťie.
DEZIL├ÜZIE, deziluzii, s. f. Decep╚Ťie, dezam─âgire. ÔÇô Din fr. d├ęsillusion.
DEZIL├ÜZIE, deziluzii, s. f. Decep╚Ťie, dezam─âgire. ÔÇô Din fr. d├ęsillusion.
DEZIL├ÜZIE, deziluzii, s. f. Decep╚Ťie, dezam─âgire. Sublocotenentul i-a spus dragostele ╚Öi deziluziile lui. GALACTION, O. I 132. ÔŚŐ Fig. Doamn─â, e╚Öti o amar─â deziluzie pentru mine. CAMIL PETRESCU, T. II 494.
!dezil├║zie (de-zi-, -zi-e/dez-i-) s. f., art. dezil├║zia (-zi-a), g.-d. art. dezil├║ziei; pl. dezil├║zii, art. dezil├║ziile (-zi-i-)
dezil├║zie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art. dezil├║zia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezil├║ziei; pl. dezil├║zii, art. dezil├║ziile (sil. -zi-i-)
DEZILÚZIE s. v. dezamăgire.
Deziluzie Ôëá iluzie
DEZIL├ÜZIE s.f. ├Än╚Öelare a iluziilor, dezam─âgire, decep╚Ťie. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. d├ęsillusion].
DEZIL├ÜZIE s. f. decep╚Ťie, dezam─âgire. (< fr. d├ęsillusion)
DEZIL├ÜZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; ├«n╚Öelare a speran╚Ťelor; dezam─âgire; decep╚Ťie. [Sil. -zi-e] /<fr. d├ęsillusion
deziluziune f. pierderea iluziunilor, dezam─âgire.
* deziluzi├║ne f. (fr. d├ęsillusion). Scoatere din iluzie. ÔÇô ╚śi -├║zie. V. dezam─âgire.
DEZILUZIE s. decep╚Ťie, dezam─âgire, (fam. fig.) dezumflare. (A ├«ncercat o crunt─â ~.)

Deziluzie dex online | sinonim

Deziluzie definitie

Intrare: deziluzie
deziluzie substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e; mf. dez-