dezilúzie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~iune (S și: desilusiune, desiluziune) / S și: desi~ / Pl: ~ii / E: fr désillusion] 1 Pierdere a unei iluzii ca urmare a aflării adevăratei stări de lucruri. 2 Stare sufletească de amărăciune încercată de cel care și-a pierdut iluziile, care a fost înșelat în așteptările, în visurile sale Si: dezamăgire, decepție, (fam) dezumflare. 3 Ceea ce produce pierderea unei iluzii, dezamăgire, decepție.

DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din fr. désillusion.

DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din fr. désillusion.

DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. Sublocotenentul i-a spus dragostele și deziluziile lui. GALACTION, O. I 132. ◊ Fig. Doamnă, ești o amară deziluzie pentru mine. CAMIL PETRESCU, T. II 494.

!dezilúzie (de-zi-, -zi-e/dez-i-) s. f., art. dezilúzia (-zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (-zi-i-)

dezilúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art. dezilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (sil. -zi-i-)

DEZILÚZIE s. v. dezamăgire.

Deziluzie ≠ iluzie

DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen. -iei, var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion].

DEZILÚZIE s. f. decepție, dezamăgire. (< fr. désillusion)

DEZILÚZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; dezamăgire; decepție. [Sil. -zi-e] /<fr. désillusion

deziluziune f. pierderea iluziunilor, dezamăgire.

* deziluziúne f. (fr. désillusion). Scoatere din iluzie. – Și -úzie. V. dezamăgire.

DEZILUZIE s. decepție, dezamăgire, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)