Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dezerta

dezert├í vi [At: (a. 1829), ap. TDRG / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęserter] 1 (D. militari) A p─âr─âsi ├«n mod nejustificat unitatea din care face parte, locul ├«n care presteaz─â serviciul sau c├ómpul de lupt─â (trec├ónd uneori la inamic). 2 (Fig) A-╚Öi p─âr─âsi ├«ndatoririle, obliga╚Ťiile. 3 (Fig) A se sustrage de la ├«ndeplinirea unor ├«ndatoriri, obliga╚Ťii.
DEZERT├ü, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A p─âr─âsi ├«n mod nejustificat unitatea din care face parte, locul ├«n care presteaz─â serviciul sau c├ómpul de lupt─â (trec├ónd uneori la inamic). ÔÖŽ Fig. A-╚Öi p─âr─âsi ├«ndatoririle, obliga╚Ťiile, a se sustrage de la ├«ndeplinirea lor. ÔÇô Din fr. d├ęserter.
DEZERT├ü, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A p─âr─âsi ├«n mod nejustificat unitatea din care face parte, locul ├«n care presteaz─â serviciul sau c├ómpul de lupt─â (trec├ónd uneori la inamic). ÔÖŽ Fig. A-╚Öi p─âr─âsi ├«ndatoririle, obliga╚Ťiile, a se sustrage de la ├«ndeplinirea lor. ÔÇô Din fr. d├ęserter.
DEZERT├ü, dezertez, vb. I. Intranz. 1. (Despre militari) A fugi din armat─â; a se sustrage de la prestarea serviciului militar; a trece la inamic. Dac─â m├«ine-sear─â nu-mi d─â drumul pentru dou─â zile, dezertez. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. S─â dezerteze ╚Öi s─â terfeleasc─â onoarea militar─â! Cuv├«nt greu! proiect teribil! GALACTION, O. I 140. 2. Fig. A p─âr─âsi ├«n mod nepermis un loc, o slujb─â etc.; a se sustrage de la ├«ndeplinirea sarcinilor ├«ncredin╚Ťate. Ar fi fost firesc s─â m─â folosesc de buna primire ce mi se f─âcea ╚Öi s─â ├«ncep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatur─â de prin anii 1898-1899 a╚Öa au f─âcut... Eu am ie╚Öit din r├«nduri ╚Öi am dezertat. GALACTION, O. I 24. Unii dezertar─â, Millo ╚Öi Teodorini se duser─â departe s─â caute un mai bun noroc. NEGRUZZI, S. I 345.
dezertá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezerteáză
dezert├í vb., ind. prez. 1 sg. dezert├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezerte├íz─â
DEZERTÁ vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)
DEZERT├ü vb. I. intr. 1. A fugi din armat─â; a fugi la inamic (├«n timp de r─âzboi) fiind militar. 2. (Fig.) A p─âr─âsi ├«n mod la╚Ö un loc, o func╚Ťie, o misiune. [< fr. d├ęserter].
DEZERT├ü vb. intr. 1. a fugi din armat─â; a fugi la inamic (├«n timp de r─âzboi) ca militar. 2. (fig.) a p─âr─âsi ├«n mod la╚Ö un loc, o func╚Ťie, o misiune. (< fr. d├ęserter)
A DEZERT├ü ~├ęz intranz. 1) A p─âr─âsi serviciul militar f─âr─â permisiune (uneori trec├ónd de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clas─â. 3) fig. A abandona ├«n mod nejustificat locul sau obliga╚Ťiile. /<fr. d├ęserter
dezertà v. 1. a părăsi un loc, un partid; 2. a părăsi serviciul militar fără permisiune; 3. a trece la dușman.
* dezert├ęz v. tr. (fr. d├ęserter, d. d├ęsert, desert). Fug de undeva, p─âr─âsesc f─âr─â vo─şe serviciu militar: a dezerta din partid, din armat─â, de la locu de onoare; a dezerta la du╚Öman.
DEZERTA vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)

Dezerta dex online | sinonim

Dezerta definitie

Intrare: dezerta
dezerta verb grupa I conjugarea a II-a