dezbáte² [At: VALIAN, V. / V: (îvr) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbát / E: dez- + bate (după fr débattre)] 1 vr (Îvr) A se lupta. 2 (Îvr; pex) A se dumiri. 3 vt (C.i. idei, legi, proiecte etc.) A examina sub toate aspectele (de obicei în ședințe publice) Si: a discuta. 4 vt A expune pe larg (în scris) Si: a trata.

dezbáte¹ [At: URECHE, L. 100 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbát / E: dez- + bate] (Îvp) 1 vt (C.i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 vt (Pex) A scoate din locul firesc. 3 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 vtr A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 vtr (Pex) A (se) tocmi. 9 vt (C.i. persoane) A schimba opinia. 10 vt (C.i. persoane) A debarasa. 11 vt (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 vt (C.i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 vt (Reg; c.i. lichide) A amesteca.

dezbátere² sf [At: AR (1829), 100 ⅟10 / V: (îrg) diz~ / S și: desb~ / Pl: ~ri / E: dezbate²] 1 (Îvr) Luptă. 2 (Îvr; pex) Dumirire. 3 Examinare sub toate aspectele (de obicei în ședințele publice) a unor idei, a unor legi etc. 4 Expunere pe larg (în scris) Si: tratare.

dezbátere¹ sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A, 115/28 / V: (reg) dizbátire / S și: desb~ / Pl: ~ri / E: dezbate¹] (Îvp) 1 Scoatere a unui obiect din locul fixat Si: desprindere, desfacere. 2 (Pex) Scoatere din locul firesc. 3 Scoatere a unei țări, a unui oraș, a unei suprafețe de teren etc. de sub stăpânirea cuiva Si: eliberare. 4 Trecere a unei țări, a unui oraș, a unei suprafețe de teren etc. în posesia altcuiva. 5 Ducere la bun sfârșit. 6 (Pex) Tocmire. 7 Schimbare a opiniei cuiva. 8 Debarasare de cineva. 9 (Pex) Îndepărtare de (sau de la) ceva. 10 Desțelenire a unui teren agricol. 11 Amestecare a unui lichid.

DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Din fr. débattre.

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Pref. dez- + bate.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate¹; analiză amănunțită, discutare, deliberare; discuție largă asupra unei probleme de interes general. – V. dezbate¹.

DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate¹; analiză amănunțită, discutare, deliberare; discuție largă asupra unei probleme de interes general. – V. dezbate¹.

DEZBÁTE¹, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg o chestiune, o problemă etc. cu una sau cu mai multe persoane (adesea în contradictoriu); a supune discuției (o hotărîre, un proiect de lege etc.). Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5. ◊ Absol. Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. ◊ Refl. pas. Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271. ♦ (Jur.) A examina o cauză, un proces; a judeca.

DEZBÁTE², dezbát, vb. III. (Popular) 1. Tranz. A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, V. F. 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. Refl. (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. Tranz. (Agric.) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării? SADOVEANU, P. S. 10.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate o chestiune; analiză amănunțită, discutare, deliberare; p. ext. (mai ales la pl.) discuție largă (de obicei în cadrul unei adunări cu caracter oficial) asupra unei probleme de interes obștesc. Dezbatere publică. ▭ S-a amestecat în dezbaterea istoricilor și unul din epigramiștii vremii. SADOVEANU, D. P. 183. «O scrisoare pierdută», fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea constituției... este și un pamflet de ocazie. IBRĂILEANU, SP. CR. 234. În sfîrșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în Divanul Ad-hoc, s-a încuviințat «unirea». CREANGĂ, A. 157. ◊ Dezbateri judiciare = discutare în contradictoriu a cauzei de către părți în fața unei instanțe de judecată. Dezbateri parlamentare = discuții privitoare la chestiuni importante de politică internă sau externă, care au loc în parlament. ♦ Raționament, analiză interioară; frămîntare (a minții). Manolaș, cel atît de mult deprins cu gîndul și cu dezbaterile sufletești, nu putea să se înșele singur. GALACTION, O. I 635.

dezbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem, 2 pl. dezbáteți, imperf. 3 sg. dezbăteá; conj. prez. 3 să dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți; part. dezbătút

dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri

dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți

dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri

DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.

DEZBÁTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (După o ~ serioasă, au...)

DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].

DEZBÁTERE s.f. Acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită, discutare; (p. ext.) discuție asupra unei probleme de interes obștesc. ♦ Raționament. [< dezbate].

DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuții (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)

DEZBÁTERE s. f. acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită; discuție asupra unei probleme de interes obștesc. (< dezbate)

A DEZBÁTE¹ dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate

A DEZBÁTE² dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuții ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanță judecătorească. /dez- + a bate

dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța.

desbate v. a discuta împreună cu alții. [Modelat după fr. débattre].

desbate v. a se lepăda (sens ieșit din uz): Brașovenii se învoiesc a se desbate de sub Mihaiu BĂLC. [Lit. a se abate dela].

desbatere f. 1. discuțiune între mai multe persoane; 2. pl. partea instrucțiunii judiciare ce se face în public; 3. pl. discuțiunile într’o adunare deliberantă: desbaterile corpurilor legiuitoare.

dezbát, -bătút, a -baté v. tr. (d. bat). Bat înapoĭ, scot bătînd, desprind: a dezbate o scîndură din gard. Dezbătăturesc. Liberez (Vechĭ). Discut, deliberez (neol. după fr. débattre). V. refl. (Vechĭ). Mă liberez, mă emancipez: se dezbătuse Cantemireștiĭ de supt ascultarea hanuluĭ (Cost. 1, 288), țara s’a dezbătut de păgînĭ. – Și azĭ: nu mă pot dezbăra de cap (Șez. 33, 25), nu mă pot pricepe, nu mă pot lămuri.

dezbátere f. 1) Acțiunea de a dezbate. 2) (după fr. débat) Discusiune, deliberare. 3) Partea publică a instrucțiuniĭ judiciare.

DEZBATE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~?) 2. a chibzui, a delibera, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.)

DEZBATERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (~ a avut loc.)

concért-dezbátere s. n. (muz.) Concert urmat de o dezbatere ◊ „Adoptarea concertului-dezbatere în viața noastră muzicală înseamnă deodată două lucruri.” R.lit. 23 IX 72 p. 23. ◊ „[Radioteleviziunea] să-și dezvolte în acest an, cu același curaj, ciclurile de tribune și concerte-dezbatere promise și să rămână, așa cum ne-a obișnuit, în fruntea inițiativelor, sprijinind muzica tânără.” R.lit. 11 I 73 p. 22. ◊ „Concert-dezbatere cu prime audiții de muzică contemporană românească.” I.B. 25 V 84 p. 2; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 23, 30 I 75 p. 19, 26 VI 75 p. 18, 22 XI 75 p. 10 (din concert + dezbatere)

expozíție-dezbátere s. f. Expoziție în care se organizează discuții ◊ „O expoziție-dezbatere în care sunt expuse diferite articole de uz casnic, precum și schițele unor ustensile destinate ușurării muncii în gospodărie s-a deschis în ziua de 16 martie la galeriile «Art’Ind».” Sc. 18 III 73 p. 1. ◊ „[...] expoziția-dezbatere deschisă la galeriile bucureștene «Art’Ind».” Sc. 19 III 74 p. 1; v. și R.l. 24 III 83 p. 12 (din expoziție + dezbatere)

film-dezbátere s. n. Film cu caracter de dezbatere ◊ „Indiferent de cum o să-l numim, ne aflăm în fața unui film-dezbatere și caracterul acestuia se citește de la început în formula scenariului: procesul.” Sc. 15 IX 65 p. 2. ◊ „Drumul unui anumit tip de film-dezbatere, drumul unui anumit tip de «policier», drumul unui anumit tip de comedie civică.” R.l. 16 II 78 p. 2 (din film + dezbatere; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 167)

întâlníre-dezbátere s. f. Întâlnire la care se dezbat anumite probleme ◊ „De curând, Mediașul a găzduit o interesantă întâlnire-dezbatere a teatrelor populare.” Sc. 26 XII 73 p. 6. ◊ „Din inițiativa unui grup de foști luptători în rezistența franceză, a avut loc la Paris o întâlnire-dezbatere pe tema «Spania astăzi».” R.l. 4 VI 76 p. 8 (din întâlnire + dezbatere)

spectácol-dezbátere s. n. Spectacol cu caracter de dezbatere ◊ „«După cădere» – un spectacol-dezbatere; publicul devine participant la confesiunea dramatică asupra unei realități occidentale.” Săpt. 10 XI 72 p. 7. ◊ „«Apostolul bătut în cap», «Fratele Alioșa» și «Ascensiune pe Fudjiama» – sunt toate [...] spectacole-dezbateri, spectacole de cugetare filozofică.” R.lit. 29 III 73 p. 32. ◊ „[...] caracterul spectacolului, acela de spectacol-dezbatere.” R.lit. 12 I 84 p. 16; v. și I.B. 10 IV 74 p. 2, Sc. 12 VII 74 p. 4, 21 II 75 p. 4, 19 I 76 p. 5, R.l. 14 II 77 p. 2 (din spectacol + dezbatere)