Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru dezasamblat

dezasambla vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr désassambler] (C.i. asamblaje de piese) A desface în părți componente.
dezasamblát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezasambla] Dezasamblare.
dezasamblát2 a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: dezasambla] (D. asamblaje de piese) Care a fost desfăcut în părți componente.
DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.
DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.
DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.
*dezasamblá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasambleáză
dezasamblá vb. → asambla
A dezasambla ≠ a asambla, a monta
DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].
DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)
A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler
A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler

dezasamblat definitie

dezasamblat dex

Intrare: dezasambla
dezasambla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezasamblat
dezasamblat adjectiv