dezasambla vt [At: DN² / Pzi: ~léz / E: fr désassambler] (C.i. asamblaje de piese) A desface în părți componente.

dezasamblát¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezasambla] Dezasamblare.

dezasamblát² a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: dezasambla] (D. asamblaje de piese) Care a fost desfăcut în părți componente.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.

*dezasamblá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasambleáză

dezasamblá vb. → asambla

A dezasambla ≠ a asambla, a monta

DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].

DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)

A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler

A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler