dezarticulație definitie

12 definiții pentru dezarticulație

dezarticulație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: fr désarticulation] (Liv) 1-2 Dezarticulare (1-2). 3 Anulare.
DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. (Rar) Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.
DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.
DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. Are o dezarticulație a umărului.
!dezarticuláție (rar) (de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f., art. dezarticuláția (-ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (-ți-i-)
dezarticuláție s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezarticuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (sil. -ți-i-)
DEZARTICULÁȚIE s. v. luxație.
DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation].
DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)
DEZARTICULÁȚIE ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; luxație; scrântitură. [Art. dezarticulația; G.-D. dezarticulației; Sil. -ți-e] /<fr. dezarticulation
* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
DEZARTICULAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

dezarticulație dex

Intrare: dezarticulație
dezarticulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. dez-