dezarticulație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: fr désarticulation] (Liv) 1-2 Dezarticulare (1-2). 3 Anulare.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. (Rar) Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. Are o dezarticulație a umărului.

!dezarticuláție (rar) (de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f., art. dezarticuláția (-ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (-ți-i-)

dezarticuláție s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezarticuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (sil. -ți-i-)

DEZARTICULÁȚIE s. v. luxație.

DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation].

DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)

DEZARTICULÁȚIE ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; luxație; scrântitură. [Art. dezarticulația; G.-D. dezarticulației; Sil. -ți-e] /<fr. dezarticulation

* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

DEZARTICULAȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)