Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dezarticula

dezarticul├í1 [At: LM / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / E: fr d├ęsarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau p─âr╚Ťi ale lor) A amputa la nivelul unei articula╚Ťii. 2 vr (D. oase) A ie╚Öi din articula╚Ťie Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-╚Öi pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.
dezarticula2 vt [At: RESMERI╚Ü─é, D. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pzi: ~l├ęz / E: dez- + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte, silabe ╚Öi alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articula╚Ťii. 2. Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-╚Öi pierde coeziunea, unitatea. ÔÇô Din fr. d├ęsarticuler.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articula╚Ťii. 2. Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-╚Öi pierde coeziunea, unitatea. ÔÇô Din fr. d├ęsarticuler.
DEZARTICUL├ü, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articula╚Ťie (printr-o opera╚Ťie chirurgical─â). ÔÖŽ Refl. (Despre oase) A ie╚Öi din ├«ncheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-╚Öi pierde coeziunea, a se dezagrega.
!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză
dezarticul├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezarticule├íz─â
DEZARTICULÁ vb. v. luxa.
DEZARTICUL├ü vb. I. tr. A scoate un membru din ├«ncheietur─â, din articula╚Ťie. ÔÖŽ refl. (Despre oase) A ie╚Öi din articula╚Ťii; (fig.) a se sf─âr├óma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. d├ęsarticuler].
DEZARTICUL├ü vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face s─â ias─â din articula╚Ťie. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articula╚Ťii. II. refl. 1. (despre oase) a ie╚Öi din ├«ncheieturi. 2. a-╚Öi pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. d├ęsarticuler)
A DEZARTICUL├ü ~├ęz tranz. 1) (membre) A scoate din articula╚Ťie (printr-o opera╚Ťie chirurgical─â). 2) A desface ├«n p─âr╚Ťile componente; a dezmembra. /<fr. d├ęsarticuler
A SE DEZARTICUL├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre membre) A ie╚Öi din articula╚Ťie; a se disloca; a se luxa; a se scr├ónti. 2) (despre comunit─â╚Ťi) A pierde coeziunea intern─â; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destr─âma; a se dezbina. /<fr. d├ęsarticuler
dezarticul├á v. 1. a face o amputare ├«n articula╚Ťiuni: a dezarticula un um─âr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.
* dezarticul├ęz v. tr. (fr. d├ęsarticuler). Scot din articula╚Ťiune, desfac un schelet, o ma╚Öin─â. Fac o amputare la articula╚Ťiun─ş.
DEZARTICULA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scr├«nti, a (se) suci, (rar) a (se) r─âsuci, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (╚śi-a ~ osul um─ârului.)

Dezarticula dex online | sinonim

Dezarticula definitie

Intrare: dezarticula
dezarticula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-