Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru dezaprobat

dezaproba vt [At: I. GOLESCU, C. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pzi: ~pr├│b, (├«nv) ~b├ęz / E: dez- + aproba cf fr d├ęsapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau d─âun─âtor. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.
dezaprob├ít, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dezaproba] (D. proiecte, fapte, ac╚Ťiuni etc.) 1 Care nu este ├«ncuviin╚Ťat. 2 Condamnat.
DEZAPROB├ü, dezapr├│b, vb. I. Tranz. A se declara ├«mpotriva unui lucru (spus sau f─âcut de cineva), a g─âsi r─âu, reprobabil (ceva spus sau f─âcut de cineva). ÔÇô Din fr. d├ęsapprouver (dup─â aproba).
DEZAPROB├ü, dezapr├│b, vb. I. Tranz. A se declara ├«mpotriva unui lucru (spus sau f─âcut de cineva), a g─âsi r─âu, reprobabil (ceva spus sau f─âcut de cineva). ÔÇô Din fr. d├ęsapprouver (dup─â aproba).
DEZAPROB├ü, dezapr├│b, vb. I. Tranz. A fi ├«mpotriva unui lucru (spus sau f─âcut de cineva), a nu aproba, a nu ├«ncuviin╚Ťa, a nu g─âsi bun (ceva spus sau f─âcut de cineva). Dezaprob─â cele ce s-au ├«nt├«mplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.
!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă
dezaprobá vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprób, 3 sg. și pl. dezapróbă
DEZAPROB├ü vb. a blama, a condamna, a ├«nfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├óndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji. (Opinia public─â a ~ gestul lui necugetat.)
A dezaproba Ôëá a accepta, a aproba, a consim╚Ťi, a ├«ncuviin╚Ťa
Dezaprobat Ôëá aprobat
DEZAPROB├ü vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a ├«nfiera. [P.i. dezapr├│b. / cf. fr. d├ęsapprouver, dup─â aproba].
DEZAPROB├ü vb. tr. a nu aproba; a blama, a ├«nfiera. (dup─â fr. d├ęsapprouver)
A DEZAPROB├ü dezapr├│b tranz. (ac╚Ťiuni, fapte, afirma╚Ťii) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a g─âsi r─âu. /<fr. d├ęsapprouver
dezaprobà v. a nu aproba.
* dezapr├│b a -├í v. tr. (fr. d├ęsapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.
DEZAPROBA vb. a blama, a condamna, a ├«nfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├«ndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji. (Opinia public─â a ~ gestul lui necugetat.)

Dezaprobat dex online | sinonim

Dezaprobat definitie

Intrare: dezaproba
dezaproba verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pro-; mf. dez-
Intrare: dezaprobat
dezaprobat adjectiv