Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru dezancolare

dezancol├í vtr [At: DN3 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęsencoller] (Frr) 1-2 A (se) dezlipi.
dezancoláre sf [At: DN2 / Pl: lắri / E: dezancola] (Frr) Dezlipire.
!dezancoláre (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezancolắrii
dezancol├í vb. Ôćĺ ancola
dezancoláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezancolării
DEZANCOL├ü vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o ╚Ťes─âtur─â.)
DEZANCOL├üRE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei ╚Ťes─âturi.)
DEZANCOL├ü vb. I. tr., refl. (Fran╚Ťuzism) A (se) descleia, a (se) dezlipi; a (se) produce opera╚Ťia de dezancolare. [< fr. d├ęsencoller].
DEZANCOL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) dezancola ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Text.) ├Ändep─ârtare din ╚Ťes─âturi a masei de ├«ncleiat; descleiere. [< dezancola].
DEZANCOL├ü vb. tr., refl. a (se) descleia. (< fr. d├ęssencoller)
DEZANCOLA vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o ╚Ťes─âtur─â.)
DEZANCOLARE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei ╚Ťes─âturi.)

Dezancolare dex online | sinonim

Dezancolare definitie

Intrare: dezancolare
dezancolare substantiv feminin
  • silabisire: dez-
Intrare: dezancola
dezancola verb grupa I conjugarea a II-a