Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru dezamorsare

dezamorsa vt [At: BARBU, I. I, 229 / Pzi: ~séz / E: fr désamorcer] (C.i. arme, proiectile, mine etc.) A îndepărta amorsa.
dezamorsáre sf At: DEX / Pl: ~sắri / E: dezamorsa] Îndepărtare a amorsei.
DEZAMORSÁ, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.
DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de a dezamorsa. – V. dezamorsa.
DEZAMORSÁ, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.
DEZAMORSÁRE, dezamorsări, s. f. Faptul de a dezamorsa. – V. dezamorsa.
!dezamorsá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezamorseáză
!dezamorsáre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamorsắrii; pl. dezamorsắri
dezamorsá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezamorséz, 3 sg. și pl. dezamorseáză
dezamorsáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamorsării; pl. dezamorsări
DEZAMORSÁ vb. v. aplana, înlătura.
DEZAMORSÁRE s. v. aplanare, înlăturare.
DEZAMORSÁ vb. I. tr. 1. A înlătura o amorsă. 2. A întrerupe funcționarea unui aparat. [< fr. désamorcer].
DEZAMORSÁRE s.f. Acțiunea de a dezamorsa și rezultatul ei. [< dezamorsa].
DEZAMORSÁ vb. tr. 1. a înlătura o amorsă. 2. a întrerupe funcționarea unui aparat, a circulației apei printr-o instalație. 3. (fig.) a preveni desfășurarea unui proces, a potoli o stare conflictuală. (< fr. désamorcer)
A DEZAMORSÁ ~éz tranz. 1) (proiectile) A lipsi de amorsă, pentru a împiedica explozia. 2) (aparate) A face să-și întrerupă funcționarea. 3) fig. (stări conflictuale) A face să piardă din intensitate; a potoli; a ogoi. /<fr. désamorcer

dezamorsare definitie

dezamorsare dex

Intrare: dezamorsa
dezamorsa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezamorsare
dezamorsare substantiv feminin
  • silabisire: dez-