Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru dezamorsare

dezamorsa vt [At: BARBU, I. I, 229 / Pzi: ~s├ęz / E: fr d├ęsamorcer] (C.i. arme, proiectile, mine etc.) A ├«ndep─ârta amorsa.
dezamorsáre sf At: DEX / Pl: ~sắri / E: dezamorsa] Îndepărtare a amorsei.
DEZAMORS├ü, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l ├«mpiedica s─â explodeze). ÔÇô Din fr. d├ęsamorcer.
DEZAMORS├üRE, dezamors─âri, s. f. Faptul de a dezamorsa. ÔÇô V. dezamorsa.
DEZAMORS├ü, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l ├«mpiedica s─â explodeze). ÔÇô Din fr. d├ęsamorcer.
DEZAMORS├üRE, dezamors─âri, s. f. Faptul de a dezamorsa. ÔÇô V. dezamorsa.
!dezamorsá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezamorseáză
!dezamorsáre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamorsắrii; pl. dezamorsắri
dezamors├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezamors├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezamorse├íz─â
dezamorsáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamorsării; pl. dezamorsări
DEZAMORSÁ vb. v. aplana, înlătura.
DEZAMORSÁRE s. v. aplanare, înlăturare.
DEZAMORS├ü vb. I. tr. 1. A ├«nl─âtura o amors─â. 2. A ├«ntrerupe func╚Ťionarea unui aparat. [< fr. d├ęsamorcer].
DEZAMORS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a dezamorsa ╚Öi rezultatul ei. [< dezamorsa].
DEZAMORS├ü vb. tr. 1. a ├«nl─âtura o amors─â. 2. a ├«ntrerupe func╚Ťionarea unui aparat, a circula╚Ťiei apei printr-o instala╚Ťie. 3. (fig.) a preveni desf─â╚Öurarea unui proces, a potoli o stare conflictual─â. (< fr. d├ęsamorcer)
A DEZAMORS├ü ~├ęz tranz. 1) (proiectile) A lipsi de amors─â, pentru a ├«mpiedica explozia. 2) (aparate) A face s─â-╚Öi ├«ntrerup─â func╚Ťionarea. 3) fig. (st─âri conflictuale) A face s─â piard─â din intensitate; a potoli; a ogoi. /<fr. d├ęsamorcer

Dezamorsare dex online | sinonim

Dezamorsare definitie

Intrare: dezamorsa
dezamorsa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezamorsare
dezamorsare substantiv feminin
  • silabisire: dez-