dezagrement definitie

11 definiții pentru dezagrement

dezagremént sn [At: COSTINESCU / S și: (înv) desa~ / V: (îvr) ~mấnt, (rar) ~rament / E: fr désagrément] (Liv) 1 Neplăcere. 2 Neajuns.
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Franțuzism rar) Neplăcere, neajuns.
!dezagremént (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagreménte
dezagremént s. n. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreménte
DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.
DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
DEZAGREMÉNT ~e n. livr. Sentiment de neplăcere. /<fr. désagrément
dezagrement s. v. NEAJUNS. NEPLĂCERE.

dezagrement dex

Intrare: dezagrement (pl. -e)
dezagrement pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -gre-; mf. dez-
Intrare: dezagrement (pl. -uri)
dezagrement pl. -uri