Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dezagrement

dezagrem├ęnt sn [At: COSTINESCU / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / V: (├«vr) ~mß║ąnt, (rar) ~rament / E: fr d├ęsagr├ęment] (Liv) 1 Nepl─âcere. 2 Neajuns.
DEZAGREM├ëNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Nepl─âcere, neajuns. ÔÇô Din fr. d├ęsagr├ęment.
DEZAGREM├ëNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Nepl─âcere, neajuns. ÔÇô Din fr. d├ęsagr├ęment.
DEZAGREM├ëNT, dezagremente, s. n. (Fran╚Ťuzism rar) Nepl─âcere, neajuns.
!dezagrem├ęnt (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagrem├ęnte
dezagrem├ęnt s. n. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagrem├ęnte
DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.
DEZAGREM├ëNT s.n. (Rar) Nepl─âcere, sup─ârare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. d├ęsagr├ęment].
DEZAGREMENT s. n. nepl─âcere, neajuns, sup─ârare. (< fr. d├ęsagr├ęment)
DEZAGREM├ëNT ~e n. livr. Sentiment de nepl─âcere. /<fr. d├ęsagr├ęment
dezagrement s. v. NEAJUNS. NEPL─éCERE.

Dezagrement dex online | sinonim

Dezagrement definitie

Intrare: dezagrement (pl. -e)
dezagrement pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -gre-; mf. dez-
Intrare: dezagrement (pl. -uri)
dezagrement pl. -uri