Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dezacord

dezac├│rd sn [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pl: ~uri / E: fr d├ęsaccord] 1 Lips─â de ├«n╚Ťelegere ├«ntre oameni Si: discordie, disput─â, ne├«n╚Ťelegere. 2 Dezaprobare. 3 Lips─â a acordajului unui instrument muzical Si: dezacordaj, dezacordare (1), dezacordat1 (1). 4 Lips─â de armonie ├«n cadrul unei serii de sunete muzicale. 5-6 (├Äljv) ├Än ~ (Care este) f─âr─â armonie. 7 Lips─â de potrivire Si: discordan╚Ť─â, neconcordan╚Ť─â. 8 (Pex) Contradic╚Ťie. 9 (Grm) Lips─â de acord ├«n cadrul flexiunii nominale ╚Öi verbale sau ├«ntre subiect ╚Öi predicat Si: (rar) dezacordare (4). 10 (Fiz) Dezacordare (3). modificat─â
DEZAC├ôRD, dezacorduri, s. n. Lips─â de acord, de armonie (├«ntre sunete sau, p. ext., ├«ntre opinii, sentimente, fenomene). ÔÇô Din fr. d├ęsaccord.
DEZAC├ôRD, dezacorduri, s. n. Lips─â de acord, de armonie (├«ntre sunete sau, p. ext., ├«ntre opinii, sentimente, fenomene). ÔÇô Din fr. d├ęsaccord.
DEZAC├ôRD, dezacorduri, s. n. Lips─â de acord, de armonie (├«ntre opinii, sentimente, fenomene). V. discordan╚Ť─â. Am g─âsit ├«n domnia-ta un om ├«n des─âv├«r╚Öit dezacord cu ceea ce ├«l ├«nconjur─â. SADOVEANU, Z. C. 73.
!dezac├│rd (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezac├│rduri
dezac├│rd s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezac├│rduri
DEZAC├ôRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. ne├«n╚Ťelegere.
Dezacord Ôëá acord
DEZAC├ôRD s.n. 1. (Muz.) Lips─â de acord. 2. Ne├«n╚Ťelegere. [Cf. fr. d├ęsaccord].
DEZAC├ôRD s. n. lips─â de acord, de armonie; ne├«n╚Ťelegere, diferend, disensiune. ÔŚŐ (gram.) lipsa acordului ├«ntre cuvinte legate prin raporturi de determinare. (< fr. d├ęsaccord)
DEZAC├ôRD ~uri n. 1) Lips─â de acord (├«ntre puncte de vedere, concep╚Ťii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lips─â de armonie ├«ntre sunete. /<fr. d├ęsaccord
dezacord n. lips─â de acord, neunire.
* 1) dezac├│rd n., pl. ur─ş (fr. d├ęsaccord). Lips─â de acord, discordan╚Ť─â. Fig. Discordie, neunire.
DEZACORD s. 1. discordan╚Ť─â, discrepan╚Ť─â, disonan╚Ť─â, distonan╚Ť─â, neconcordan╚Ť─â, nepotrivire, striden╚Ť─â. (~ ├«ntre elementele unui ansamblu.) 2. animozitate, ceart─â, conflict, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, divergen╚Ť─â, g├«lceav─â, ├«nvr─âjbire, litigiu, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├«zanie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, pricin─â, sfad─â, (pop. ╚Öi fam.) c├«rcot─â, dihonie, r├«c─â, (pop.) har╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pricaz, sc├«rb─â, toi, (reg.) bucluc, h├«r─â, poanc─â, sf─âd─âlie, zoal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) poar─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) dezunire, g├«lcevire, ├«mponci╚Öare, jude╚Ť, nea╚Öezare, neunire, p├«r─â, pricinuire, pricire, prigoan─â, prigonire, zavistie, zurbav─â, (grecism ├«nv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre dou─â persoane.)
DEZACORD. Subst. Dezacord, discordan╚Ť─â, ne├«n╚Ťelegere, nepotrivire, distonan╚Ť─â, not─â fals─â, striden╚Ť─â. Discordie, dezbinare, divergen╚Ť─â; contradic╚Ťie, opozi╚Ťie, incompatibilitate, antagonism; conflict, diferend, vrajb─â, vr─âjm─â╚Öie, ├«nvr─âjbire, z├«zanie, dihonie (reg.), animozitate, ceart─â, disensiune. Controvers─â, contrazicere, disput─â. Nemul╚Ťumire, indignare; dezaprobare, dezavuare (livr.), repudiere, protest. Negare, t─âgad─â, t─âg─âduial─â, t─âg─âduire. Opozi╚Ťie, opunere, obiec╚Ťie, critic─â, ├«mpotrivire, respingere, frond─â (fig.), disiden╚Ť─â, ostilitate; ├«ncontrare (pop.), ciocnire (fig.), ├«nfruntare. C├«rteal─â (pop.), murmur, pl├«ngere, reclama╚Ťie. Nonconformism. Oponent, opozant, neconformist, nonconformist. Iconoclast; disident. M─ârul discordiei. Adj. Discordant, distonant, nepotrivit, divergent; strident, fals; contrar, contradictoriu, antagonic, antagonist, opus, potrivnic, antitetic. C├«rcota╚Ö (pop. ╚Öi fam.), cert─âre╚Ť, c├«rtitor (pop.); dezbin├ótor (rar), ├«nvr─âjbitor. Condamnabil, reprobabil, blamabil (livr.), criticabil. Nemul╚Ťumit, intolerant, ne├«ng─âduitor, dezaprobator. Vb. A fi ├«n dezacord, a fi ├«n discordan╚Ť─â, a distona, a nu se potrivi. A fi ├«mpotriva, a contrazice, a spune nu, a se ├«ncontra (pop.), a fi (a se lua) (├«n) contra cu cineva, a se ├«mpotrivi, a se opune, a fi ├«n conflict. A obiecta, a ridica obiec╚Ťii, a respinge, a dezaproba, a dezavua (livr.), a repudia, a renega, a refuza; a t─âg─âdui, a abjura, a nega. A critica, a combate, a protesta, a ridica vocea (glasul) ├«mpotriva cuiva. A condamna, a reproba, a blama, a anatemiza (rar), a afurisi (bis.), a huli (pop.). A fi nemul╚Ťumit, a c├«rti (pop.), a murmura. A nu tolera, a nu ├«ng─âdui, a nu permite. A opune, a dezbina, a ├«nvr─âjbi, a b─âga z├«zanie. Adv. ├Än dezacord, ├«n discordan╚Ť─â. ├Ämpotriv─â, ├«n contra; contrar. F─âr─â armonie, f─âr─â ├«n╚Ťelegere. Ca pisica ╚Öi c├«inele, ca ╚Öoarecele cu pisica. V. ceart─â, deosebire, ├«mpotrivire, negare, opozi╚Ťie, r─âzvr─âtire.
DEZAC├ôRD s. n. (cf. fr. d├ęsaccord): nepotrivire ├«ntre predicat ╚Öi subiect din punctul de vedere al persoanei ╚Öi al num─ârului; lips─â de acord ├«ntre predicat ╚Öi subiect, ca ├«n exemplele ÔÇô Ei zice ╚Öi face; Perele este zemoase. D. este caracteristic vorbirii populare ╚Öi regionale ╚Öi trebuie evitat.

Dezacord dex online | sinonim

Dezacord definitie

Intrare: dezacord
dezacord substantiv neutru
  • silabisire: dez-