Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru devolu╚Ťiune

devolu╚Ťi├║ne sf vz devolu╚Ťie
DEVOLU╚ÜI├ÜNE, devolu╚Ťiuni, s. f. (├Än sintagma) Devolu╚Ťiune succesoral─â = transmitere a unei averi la mo╚Ötenitori. ÔÇô Din fr. d├ęvolution.
DEVOLU╚ÜI├ÜNE, devolu╚Ťiuni, s. f. (├Än sintagma) Devolu╚Ťiune succesoral─â = transmitere a unei averi la mo╚Ötenitori. ÔÇô Din fr. d├ęvolution.
devolu╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. devolu╚Ťi├║nii; pl. devolu╚Ťi├║ni
devolu╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. devolu╚Ťi├║nii
DEVOLU╚ÜI├ÜNE s.f. Trecere a unei averi, a unui drept de la o persoan─â la alta. ÔÖŽ Drept care, ├«n unele ╚Ť─âri, acord─â mo╚Ötenirea cu preferin╚Ť─â fiicelor din prima c─âs─âtorie dec├ót fiilor din a doua. [Var. devolu╚Ťie s.f. / < fr. d├ęvolution].
DEVOLU╚ÜI├ÜNE s. f. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoan─â la alta. ÔŚŐ drept care, ├«n unele ╚Ť─âri, acord─â mo╚Ötenirea cu preferin╚Ť─â fiicelor din prima c─âs─âtorie dec├ót fiilor din a doua. (< fr. d├ęvolution, lat. devolutio)
DEVOLU╚ÜI├ÜNE ~i f.: ~ succesoral─â transmitere a unei averi mo╚Ötenitorilor. [Art. devolu╚Ťiunea; Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. d├ęvolution
devolu╚Ťiune f. dreptul care, ├«n unele ╚Ť─âri, da mo╚Ötenirea mai cu preferin╚Ť─â fiicelor din prima c─âs─âtorie dec├ót fiilor dintrÔÇÖa doua: r─âzboiul de devolu╚Ťiune ├«n contra Spaniei a fost ├«ntreprins de Ludovic al XIV-lea ├«n 1667.
* devolu╚Ťi├║ne f. (lat. devol├║tio, -├│nis, d. dev├│lvere, a desf─â╚Öura, a rostogoli ├«n jos. V. bolt─â, dezvolt, e- ╚Öi revolu╚Ťiune). Jur. Transmiterea unu─ş drept de mo╚Ötenire. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.

Devolu╚Ťiune dex online | sinonim

Devolu╚Ťiune definitie

Intrare: devolu╚Ťiune
devolu╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-