Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru devastat

devasta vt [At: BARI╚ÜIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęvaster] 1 (C.i. teritorii, ╚Ť─âri, ora╚Öe, a╚Öez─âri omene╚Öti etc.) A distruge prin boal─â, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.
devastát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devasta] 1-2 Devastare (1-2).
devast├ít2, ~─â a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: devasta] 1 (D. teritorii, ╚Ť─âri, ora╚Öe, a╚Öez─âri umane etc.) Care a fost distrus prin boal─â, jaf, ravagii Si: distrus2, nimicit2, pustiit2. 2 (Prc) Jefuit2.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ╚Ťar─â, o regiune, o cas─â. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. ÔÇô Din fr. d├ęvaster, lat. devastare.
DEVAST├üT, -─é, devasta╚Ťi, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ÔÖŽ Jefuit, pr─âdat. ÔÇô V. devasta.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ╚Ťar─â, o regiune, o cas─â. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. ÔÇô Din fr. d├ęvaster, lat. devastare.
DEVAST├üT, -─é, devasta╚Ťi, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ÔÖŽ Jefuit, pr─âdat. ÔÇô V. devasta.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la ╚Ť─âri, regiuni, localit─â╚Ťi, construc╚Ťii) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) ╚śi-a f─âcut un ┬źAlpenstock┬╗ ( = baston) din creanga jupoiat─â a primului copac ├«nt├«lnit, apoi, nemul╚Ťumit─â, a devastat mai departe un alt copac. IBR─éILEANU, A. 71. ÔŚŐ Fig. [╚Ü─âranii] nu vor ├«ntrebuin╚Ťa forme sintactice ca acelea care devasteaz─â proza noastr─â, aliniate cuv├«nt cu cuv├«nt dup─â galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a pr─âda.
DEVAST├üT, -─é, devasta╚Ťi, -te, adj. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit. Din mijlocul str─âzii, privi la pr─âv─âlia lor devastat─â. SAHIA, N. 93. ÔŚŐ Fig. Pl├«nge p├«n─â-n ziu─â, neav├«nd alt─â m├«ng├«iere, alt─â zare de lumin─â, ├«n noaptea ╚Öi de╚Öertul vie╚Ťii ei devastate, dec├«t g├«ndul, presim╚Ťirea c─â are s─â moar─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 94.
devastá (a ~) vb., ind. prez. 3 devasteáză
devast├í vb., ind. prez. 1 sg. devast├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devaste├íz─â
DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.
DEVASTÁT adj. 1. distrus, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. v. jefuit.
DEVAST├ü vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. [< fr. d├ęvaster, lat. devastare].
DEVAST├ü vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a pr─âda. (< fr. d├ęvaster, lat. devastare)
A DEVAST├ü ~├ęz tranz. 1) (teritorii, localit─â╚Ťi, case etc.) A transforma ├«n pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ╚Ťinuturi etc.) A deposeda cu for╚Ťa de bunuri, de avere; a pr─âda; a jefui; a despuia. /<fr. d├ęvaster, lat. devastare
devast├á v. a pustii, a ruina cu des─âv├ór╚Öire: vr─âjma╚Öul a devastat ╚Ťara.
* devast├ęz, a -├í v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. g├óter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o ╚Ťar─â, o cas─â.
DEVASTA vb. 1. a distruge, a nimici, a p├«rjoli, a pr─âp─âdi, a pustii, (reg.) a pustului, (├«nv.) a sf├«r╚Öi, a strica. (Du╚Ömanii au ~ tot ce le-a ie╚Öit ├«n cale.) 2. a jefui, a pr─âda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandi╚Ťii au ~ banca.)
DEVASTAT adj. 1. distrus, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~.)

Devastat dex online | sinonim

Devastat definitie

Intrare: devasta
devasta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devastat
devastat adjectiv