devaliza vt [At: GHICA, C. E. II, 544 / Pzi: ~zéz / E: fr dévaliser] (Liv; c.i. bunuri) A jefui.

DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser.

DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser.

DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A prăda, a jefui.

devalizá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 devalizeáză

devalizá vb., ind. prez. 1 sg. devalizéz, 3 sg. și pl. devalizeáză

DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge.

DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr. dévaliser].

DEVALIZÁ vb. tr. a fura, a prăda, a jefui pe cineva. (< fr. dévaliser)

devaliza vb. v. DEVASTA. JEFUI. PRĂDA. SPARGE.