Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru determinativ

determinat├şv, ~─â [At: PLE╚śOIANU, GRAM. 141/9 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęterminatif] 1-2 sn, a (Grm) Determinant (3-4). 3 a (Grm; ├«s) Propozi╚Ťie ~─â Propozi╚Ťie atributiv─â neizolat─â, str├óns legat─â de substantivul la care se refer─â ╚Öi indispensabil─â pentru ├«n╚Ťelesul ├«ntregii fraze. 4 a (Grm; ├«s) Articol ~ Articol adjectival. 5 a (Grm; ├«s) Adjectiv ~ Adjectiv pronominal care determin─â un substantiv. 6 a Care are rol hot─âr├ótor (├«ntr-o anumit─â situa╚Ťie, ├«ntr-o clasificare etc.) Si: decisiv.
DETERMINAT├ŹV, -─é, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. ÔÇô Din fr. d├ęterminatif.
DETERMINAT├ŹV, -─é, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. ÔÇô Din fr. d├ęterminatif.
DETERMINAT├ŹV, -─é, determinativi, -e, adj. (╚śi substantivat, n.) Determinant2 (2). ÔŚŐ Adjectiv determinativ = adjectiv de natur─â pronominal─â care, f─âr─â s─â exprime o ├«nsu╚Öire, ├«nso╚Ťe╚Öte ╚Öi determin─â substantivul, av├«nd unele particularit─â╚Ťi gramaticale asem─ân─âtoare cu ale adjectivelor. Adjectivele posesive, demonstrative, relative-interogative ╚Öi nehot─âr├«te s├«nt adjective determinative.
determinat├şv adj. m., pl. determinat├şvi; f. determinat├şv─â, pl. determinat├şve
determinat├şv adj. m., pl. determinat├şvi; f. sg. determinat├şv─â, pl. determinat├şve
DETERMINAT├ŹV s., adj. v. determinant.
DETERMINAT├ŹV, -─é adj., s.n. (Gram.) Determinant. ÔŚŐ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determin─â un substantiv. [Cf. fr. d├ęterminatif, it. determinativo].
DETERMINAT├ŹV, -─é adj., s. n. determinant. (< fr. d├ęterminatif)
DETERMINAT├ŹV ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival (despre elemente ale limbii) Care determin─â un cuv├ónt sau o propozi╚Ťie; determinant. /<fr. d├ęterminatif
determinativ a. Gram. care precizează însemnarea unei vorbe: pronume determinativ.
*determinat├şv, -─â adj. Gram. Care serve╚Öte la determinarea unu─ş lucru, la restr├«ngerea ├«n╚Ťelesulu─ş, ca articulu, ca pronumele posesiv, cel demonstrativ, cel indefinit, numeralu. Complement determinativ, acela care precizeaz─â ├«nsemnarea unu─ş substantiv, ca: coloarea cerulu─ş e albastr─â. Propozi╚Ťiune completiv─â determinativ─â, ace─şa care, ├«n fraz─â, ├«mpline╚Öte rolu ce complement determinativ, ca: ╚Ťara pe care ne-a dat-o Tra─şan e ├«nc├«nt─âtoare. Sn., pl. e. Un determinativ.
DETERMINATIV s., adj. (LINGV.) determinant. (Un ~ sintactic.)
DETERMINAT├ŹV, -─é adj. (cf. fr. d├ęterminatif, it. determinativo): ├«n sintagmele adjectiv determinativ ╚Öi atributiv─â determinativ─â (v.).
DETERMINAT├ŹV s. n. (< adj. determinativ, -─â, cf. fr. d├ęterminatif, it. determinativo): v. determin├ínt.

Determinativ dex online | sinonim

Determinativ definitie

Intrare: determinativ
determinativ adjectiv