detentor definitie

12 definiții pentru detentor

detentór, ~oáre smf [At: GHICA, C. E. I, 144 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr détenteur] (Jur) Deținător1 (1).
DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.
DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.
detentór s. m., pl. detentóri
detentór s. m., pl. detentóri
DETENTÓR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)
DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].
DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)
DETENTÓR2 s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)
detentor m. cel ce ține, cu sau fără drept, un lucru în posesiune.
*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.
DETENTOR s. (JUR.) deținător, posesor. (~ al unui bun.)

detentor dex

Intrare: detentor
detentor substantiv masculin