desufleca vt [At: CREANGĂ, O. 234 / Pzi: ~úflec / E: des- + sufleca] (Mol) A face să nu mai fie suflecat Si: (reg) a desumeca, (Mun) a desumete.

DESUFLECÁ, desúflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.

desuflecá (a ~) (reg.) (-su-fle-) vb., ind. prez. 3 desúflecă

desuflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. desúflecă; ger. desuflecând