Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru destructiv

destruct├şv, ~─â a vz distructiv
distruct├şv, ~─â a [At: NEGULICI / V: des~ / Pl: ~i, ~e / E: fr destructif] Care distruge Si: (├«nv) distructor, distrug─âtor, nimicitor.
DESTRUCT├ŹV, -─é adj. v. distructiv.
DISTRUCT├ŹV, -─é, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrug─âtor, nimicitor. [Var.: destruct├şv, -─â adj.] ÔÇô Din fr. destructif (dup─â distruge).
DESTRUCT├ŹV, -─é adj. v. distructiv.
DISTRUCT├ŹV, -─é, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrug─âtor, nimicitor. [Var.: destruct├şv, -─â adj.] ÔÇô Din fr. destructif (dup─â distruge).
DESTRUCT├ŹV, -─é adj. v. distructiv.
DISTRUCT├ŹV, -─é, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrug─âtor, nimicitor. ÔÇô Variant─â: destruct├şv,-─â (GALACTION, O. I 142) adj.
distruct├şv adj. m., pl. distruct├şvi; f. distruct├şv─â, pl. distruct├şve
distruct├şv adj. m., pl. distruct├şvi; f. sg. distruct├şv─â, pl. distruct├şve
DISTRUCT├ŹV adj. v. distrug─âtor.
Distructiv Ôëá constructiv
DESTRUCT├ŹV, -─é adj. v. distructiv.
DISTRUCT├ŹV, -─é adj. Distrug─âtor, nimicitor. [Var. destructiv, -─â adj. / < fr. destructif, dup─â distruge].
DISTRUCT├ŹV, -─é adj. distrug─âtor. (< fr. destructif)
DISTRUCT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care distruge; distrug─âtor; nimicitor; zdrobitor; ucig─âtor. /<fr. distructif
distructiv a. ce cauzeaz─â distruc╚Ťiunea.
*destruct├şv, -─â adj. (lat. destructivus). Care cauzeaz─â distrugere: ac╚Ťiunea destructiv─â a apelor la suprafa╚Ťa p─âm├«ntulu─ş. ÔÇô ╚śi di- (it. distruttivo).
DISTRUCTIV adj. devastator, dezastruos, distrug─âtor, nimicitor, pustiitor, ruin─âtor, (rar) pr─âp─âditor, (├«nv. ╚Öi pop.) pierz─âtor, (├«nv.) d─âr─âp─ân─âtor, pustiicios, risipitor, ruinos. (Ac╚Ťiunea ~ a v├«ntului.)

Destructiv dex online | sinonim

Destructiv definitie

Intrare: distructiv
distructiv adjectiv
destructiv
Intrare: destructiv
destructiv