Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru destors

desto├írce1 vt [At: CARAGIALE, O. II, 254 / Pzi: ~├│rc / E: des- + (├«n)toarce] (Reg) 1 A face s─â se compenseze. 2 A face s─â-╚Öi schimbe direc╚Ťia ini╚Ťial─â.
destoárce2 vtr [At: LB / Pzi: ~órc / E: des- + toarce] (Pop) A (se) dezrăsuci.
destoárce3 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~órc / E: des- + stoarce] (Îvr) A tescui.
destoárce4 v vz distoarce
dest├│rs sn [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~uri / E: destoarce2] (Pop) Desr─âsucire.
DESTO├üRCE, dest├│rc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagub─â, o suferin╚Ť─â). A hot─âr├«t s─â se pun─â pe petreceri, ├«ncailea s─â-╚Öi destoarc─â r─âbd─ârile suferite sub str─â╚Önicia ├«n care-l ╚Ťinuse tat─â-s─âu. CARAGIALE, O. III 60.
desto├írce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest├│rc, 1 pl. desto├írcem, perf. s. 1 sg. destors├ęi, 1 pl. desto├írser─âm; part. dest├│rs
desto├írce vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. dest├│rc, 1 pl. desto├írcem, perf. s. 1 sg. destors├ęi, 1 pl. desto├írser─âm; part. dest├│rs
dist├│rc, -st├│rs, a -sto├írce v. tr. (dis- 2 ╚Öi storc). Est. Storc, r─âstorn, ob╚Ťin ─şar: perdusem la c─âr╚Ť─ş mul╚Ť─ş bani, dar pe urm─â mi ─ş-am distors. ÔÇô Lit. ╚Öi destorc.

Destors dex online | sinonim

Destors definitie

Intrare: destoarce
destoarce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: destors
destors
destoarcere infinitiv lung