despreuna vt [At: IST. Ț. R. 49 / V: (înv) dezîmp~ / Pzi: ~néz / E: des- + (îm)preuna] 1-5 (Pop; c.i. oameni) A despărți (42-46). 6-9 (Îvr) A despărți (33-36). 10 (Îvr; d. mâini împreunate) A desface.

DESPREUNÁ, despreunez, vb. I. Tranz. (Pop.) A despărți ființe sau lucruri care sunt împreună sau unite. [Pr.: -pre-u-] – Pref. des- + [îm]preuna.

DESPREUNÁ, despreunez, vb. I. Tranz. (Pop.) A despărți ființe sau lucruri care sunt împreună sau unite. [Pr.: -pre-u-] – Des1- + [îm]preună.

DESPREUNÁ, despreún, vb. I. Tranz. (Învechit și popular; despre lucruri sau ființe care sînt unite) A despărți. Tu, mîndruță-așa ziceai, Că nu este om pe lume Pe noi să ne despreune. Iată, omul s-a aflat, Pe noi ne-a despreunat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255.

despreuná (a ~) (pop.) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 despreuneáză

despreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 3 sg. despreuneáză

DESPREUNÁ vb. v. despărți, separa.

A (se) despreuna ≠ a (se) împreuna

A despreuna ≠ a împreuna

despreuna vb. v. DESPĂRȚI. SEPARA.