DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate (un vehicul, o navă, un animal etc.) din nămol; a deznămoli. Joi s-a înnămolit... piroscaful (= vaporul) «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. ♦ A curăța (un șanț, un bazin, un canal etc.) de nămolul depus la fund. Cu silință am despotmolit ierecurile și gîrlele, să împrospătăm ghiolul. DAVIDOGLU, O. 30.