Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru desperecheat

desperechea vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~ch├ęz / E: des- + (├«m)perechea] 1 A face dou─â obiecte de acela╚Öi fel s─â nu mai formeze o pereche Si: a desp─âr╚Ťi. 2 (Pex) A descompleta un num─âr de lucruri care formeaz─â o serie.
desperecheát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: desperechea] 1-2 Desperechere (1-2).
despereche├ít2, ~─â a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 181r/32 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: desperechea] 1 (├Ävr; d. p─âreri) Divergent. 2 (D. obiecte care formeaz─â o pereche) Deta╚Öat de perechea sa. 3 (D. obiecte dintr-o serie) Disparat. 4 (D. obiecte dintr-o serie) Izolat. 5 (Pex; d. idei) F─âr─â leg─âtur─â de sens.
DESPERECHE├ü, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A desp─âr╚Ťi, a desface dou─â elemente, lucruri, fiin╚Ťe etc. care formeaz─â o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alc─âtuiesc o totalitate; a descompleta. ÔÇô Pref. des- + [├«m]perechea.
DESPERECHE├üT, -─é, desperechea╚Ťi, -te, adj. 1. Desp─âr╚Ťit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. ÔÇô V. desperechea.
DESPERECHE├ü, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A desp─âr╚Ťi, a desface dou─â elemente, lucruri, fiin╚Ťe etc. care formeaz─â o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alc─âtuiesc o totalitate; a descompleta. ÔÇô Des1- + [├«m]perechea.
DESPERECHE├üT, -─é, desperechea╚Ťi, -te, adj. 1. Desp─âr╚Ťit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. ÔÇô V. desperechea.
DESPERECHE├ü, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A desp─âr╚Ťi, a desface, a dezbina dou─â elemente, dou─â lucruri, dou─â fiin╚Ťe care formeaz─â ├«mpreun─â o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri de acela╚Öi fel; a descompleta. ÔŚŐ (Cu privire la bani; rar) ├Änadins nu ╚Öi-a desperecheat cele patru mii de lei. C. PETRESCU, C. V. 29.
DESPERECHE├üT, -─é, desperechea╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre fiin╚Ťe sau lucruri care ├«n mod obi╚Önuit formeaz─â o pereche sau perechi) Desp─âr╚Ťit, separat (de perechea lui). M─ânu╚Öa asta desperecheat─â? O ├«ncearc─â ╚Öi constat─â pe loc. ÔÇô Asta-i m─ânu╚Öa mea. CAMIL PETRESCU, T. I 554. 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot, dintr-un ├«ntreg sau dintr-o serie; izolat, stingher. Mogrea desfund─â sticla, turn─â ├«n pahare desperecheate, cum erau toate lucrurile ├«n casa lor. C. PETRESCU, ├Ä. II 155. [├Än odaie] totul e curat, dar s─âr─âc─âcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Tot ce se vedea acolo... pr─âfuit ╚Öi afumat, m├«ncat de cari sau de molii, ╚Öchiop sau schilod, ciobit, rupt sau desperecheat. M. I. CARAGIALE, C. 134.
despereche├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desperech├ęz, 3 despereche├íz─â, 1 pl. desperech├ęm; conj. prez. 3 s─â desperech├ęze; ger. desperech├şnd; part. despereche├ít
despereche├í vb., ind. prez. 1 sg. desperech├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. despereche├íz─â, 1 pl. desperech├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. desperech├ęze; ger. desperech├şnd; part. despereche├ít
DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.
DESPERECHEÁT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)
A (se) desperechea Ôëá a (se) ├«mperechea
A DESPERECHE├ü ~├ęz tranz. A face s─â se desperecheze. /des- + a [├«m]perechea
A SE DESPERECHE├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A ├«nceta de a mai forma o pereche; a-╚Öi pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [├«m]perechea
desperecheà v. a face să nu mai fie pereche, a dezuni.
desperech├ęz V. desp─â-.
DESPERECHEA vb. a (se) descompleta.
DESPERECHEAT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)

Desperecheat dex online | sinonim

Desperecheat definitie

Intrare: desperechea
desperechea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desperecheat
desperecheat adjectiv