despachetare definitie

17 definiții pentru despachetare

despacheta vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: ~téz / E: des- + (în)pacheta după fr dépaqueter] 1 A scoate un obiect din ambalajul în care este împachetat. 2 A deschide un pachet, o ladă pentru a scoate obiectele din interior.
despachetáre sf [At: DDRF / Pl: ~tắri / E: despacheta] 1 Scoatere a unui obiect din ambalajul în care este împachetat Si: despachetat1 (1). 2 Deschidere a unui pachet, a unei lăzi pentru a scoate obiectele din interior Si: despachetat1 (2).
DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat. ♦ A deschide, a desface un pachet, o ladă etc. pentru a scoate obiectele din interior. – Pref. des- + [îm]pacheta. Cf. fr. dépaqueter.
DESPACHETÁRE, despachetări, s. f. Acțiunea de a despacheta și rezultatul ei. – V. despacheta.
DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat. ♦ A deschide, a desface un pachet, o ladă etc. pentru a scoate obiectele din interior. – Des1- + [îm]pacheta. Cf. fr. dépaqueter.
DESPACHETÁRE, despachetări, s. f. Acțiunea de a despacheta și rezultatul ei. – V. despacheta.
DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate (un obiect) din învelitoarea, cutia etc. în care se află împachetat. [Necunoscuta] zărește pe masă... cartea împachetată, pe care profesorul la venire a pus-o acolo cu mare grijă. O despachetează, o privește, o deschide. SEBASTIAN, T. 267. [Tata] ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. ♦ (Complementul indică pachetul, lada, cufărul) A deschide, a desface (pentru a scoate obiectele din interior). Mulțimea asta nu vrea decît să despacheteze bagajele făcute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 422.
DESPACHETÁRE, despachetări, s. f. Acțiunea de a despacheta. De-abia aștepta să vie ziua despachetării, ca să le vază [tablourile cumpărate]. BASSARABESCU, S. 178.
despachetá (a ~) vb., ind. prez. 3 despacheteáză
despachetáre s. f., g.-d. art. despachetắrii; pl. despachetắri
despachetá vb., ind. prez. 1 sg. despachetéz, 3 sg. și pl. despacheteáză
despachetáre s. f., g.-d. art. despachetării; pl. despachetări
A despacheta ≠ a împacheta
DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter)
A DESPACHETÁ ~éz tranz. (obiecte) A scoate dintr-un pachet; a face să se vadă înlăturând ambalajul; a dezveli. /des- + a [îm]pacheta
despachetà v. a desface pachetul.
despachetéz v. tr. (ca și îm-pachetez). Desfac pachetu (lada, balotu) saŭ scot din pachet: a despacheta niște cărțĭ.

despachetare dex

Intrare: despacheta
despacheta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: despachetare
despachetare substantiv feminin