Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru deshumat

deshuma vt [At: STANCU, R. A. IV, 200 / Pzi: ~méz / E: des- + (în)huma] 1 A dezgropa osemintele unui mort Si: exhuma.
deshumát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deshuma] Deshumare.
deshumát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: deshuma] (D. oseminte) Care au fost dezgropate din mormânt.
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Pref. des- + [în]huma.
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1- + [în]huma.
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A scoate un cadavru din mormînt, a dezgropa, a exhuma.
deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeáză
deshumá vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. și pl. deshumeáză
DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)
A deshuma ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)
A DESHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt, din humă; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [în]huma
DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort îngropat.)

deshumat definitie

deshumat dex

Intrare: deshuma
deshuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deshumat
deshumat