Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru deshumat

deshuma vt [At: STANCU, R. A. IV, 200 / Pzi: ~m├ęz / E: des- + (├«n)huma] 1 A dezgropa osemintele unui mort Si: exhuma.
deshumát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deshuma] Deshumare.
deshum├ít2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deshuma] (D. oseminte) Care au fost dezgropate din morm├ónt.
DESHUM├ü, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. ÔÇô Pref. des- + [├«n]huma.
DESHUM├ü, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. ÔÇô Des1- + [├«n]huma.
DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A scoate un cadavru din mormînt, a dezgropa, a exhuma.
deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeáză
deshum├í vb., ind. prez. 1 sg. deshum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deshume├íz─â
DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)
A deshuma Ôëá a ├«ngropa, a ├«nhuma, a ├«nmorm├ónta
DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
DESHUM├ü vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din p─âm├ónt un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveal─â, a aduce ├«n discu╚Ťie fapte, lucruri uitate. (< des- + /├«n/huma)
A DESHUM├ü ~├ęz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din morm├ónt, din hum─â; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [├«n]huma
DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort îngropat.)

Deshumat dex online | sinonim

Deshumat definitie

Intrare: deshuma
deshuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deshumat
deshumat