Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru desfoiere

desfoi├í [At: LB / Pzi: ~├│i / E: des- + (├«n)foia] 1 vr (├Ävr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei c─âr╚Ťi. 6 vr (D. urd─â) A se desface ├«n mai multe buc─â╚Ťi ├«n timpul prepar─ârii.
desfoi├ęre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: desfoia] 1 (├Ävr) Dezumflare. 2 (Asr) Smulgere a petalelor la flori Si: desfoiat1 (2). 3 Deschidere a florilor sau a bobocilor Si: desfoiat1 (3). 4 (Rar) Smulgere a filelor unei c─âr╚Ťi Si: desfoiat1 (4). 5 Desfacere a urdei ├«n mai multe buc─â╚Ťi ├«n timpul prepar─ârii. 6 (Tex; spc) Desfirare.
DESFOI├ü, desf├│i, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A ├«nflori, a se deschide. ÔÇô Pref. des- + [├«n]foia.
DESFOI├ëRE, desfoieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desfoia ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desfoia.
DESFOI├ü, desf├│i, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A ├«nflori, a se deschide. ÔÇô Des1- + [├«n]foia.
DESFOI├ëRE, desfoieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) desfoia ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. desfoia.
DESFOI├ü, desf├│i, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a l─âsa s─â cad─â petalele unei flori. Gr─âdinile albe, crengile desfoind albele flori af├«nate... toate, erau toate ca ├«n vacan╚Ťele de alt─âdat─â. C. PETRESCU, O. P. II 32. V├«ntul... desfoaie bl├«nde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A ├«nflori, a se deschide. (Fig.) Pe gur─â-i se desfoaie Dulce raz─â-mbobocit─â. ALECSANDRI, P. A. 192. ÔŚŐ Tranz. (Poetic) Triste╚Ťe-n mine iar─â╚Öi bobocii ╚Ťi-i desfoi. STANCU, C. 85.
desfoi├í (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desf├│i, 1 pl. desfoi├ęm, 3 desfo├íie; conj. prez. 3 s─â desfo├íie; ger. desfo├şnd
desfoi├ęre s. f., g.-d. art. desfoi├ęrii; pl. desfoi├ęri
desfoi├í vb. (sil. -fo-ia), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desf├│i, 3 sg. ╚Öi pl. desfo├íie; ger. desfo├şnd
desfoi├ęre s. f., g.-d. art. desfoi├ęrii; pl. desfoi├ęri
DESFOIÁ vb. v. înflori.
A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
desfo├Č v. 1. a desfrunzi: v├óntul... desfoaie bl├ónde flori AL.; 2. a se deschide: ╚Öi pe gura-i se desfoaie dulce roz─â ÔÇÖmbobocit─â AL.
desfo─ş├ęz v. tr. (d. foa─şe). Ia┼ş, rup foile (frunzele). Desfilu─şesc.
DESFOIA vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se ~.)

Desfoiere dex online | sinonim

Desfoiere definitie

Intrare: desfoia
desfoia verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -fo-ia
Intrare: desfoiere
desfoiere substantiv feminin