desface definitie

25 definiții pentru desface

desfáce [At: CORESI, EV. 8 / V: (îvp) dis~ / Pzi: ~fác / E: ml disfacere] 1 vt (C.i. acțiuni efectuate; adesea în legătură cu a face) A face să revină la starea anterioară. 2 vt A deznoda o legătură, un nod, un lanț etc. 3 vt (C.i. lanțuri, cheutori, închizători etc. sau, pex, obiecte de îmbrăcăminte prevăzute cu nasturi) A descheia. 4 vt (Fam; c.i. părul împletit, aranjat) A lăsa în voie Si: a despleti. 5 vt (C.i. obiecte împăturite, îndoite, strânse) A despături. 6 vt (Reg; îe) A ~ patul A pregăti patul pentru dormit. 7 vt A descompune un întreg în părțile componente. 8 vr (Chm; înv) A se dizolva. 9 vr (Glg) A se așeza într-o anumită ordine. 10 vt (C.i. un contract, o învoială, o căsătorie) A face să nu mai fie valabil Si: anula. 11 vt (C. e. omul) A dezlega de un angajament, de o promisiune etc. 12 vt (C.i. stâna) A face să înceteze activitatea proprietarilor de oi. 13 vt (Pop; c.i. oile) A face să revină la proprietar după încetarea activității stânei. 14 vi (Îvp; în superstiții și practicile bisericești) A dezlega de vrăji, farmece. 15 vt A scoate pe cineva de sub efectul unui farmec, al unei vrăji etc. Si: a dezlega. 16 vt A deplasa dintr-un loc în altul. 17-18 vtr A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este fixat, prins. 19 vt A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul. 20 vt (C.i. părți ale corpului viețuitoarelor) A diseca. 21 vt (Reg; îe) A i se ~ capul cuiva A avea dureri mari de cap. 22 vr (Pop; d. țesături, blănuri) A se destrăma. 23-24 vtr (D. uși, ferestre) A (se) deschide (pentru a permite accesul). 25 vt (Prc) A descuia un lacăt, o încuietoare etc. 26 vt (Fam) A deschide o carte la o anumită pagină. 27 vr (D. flori) A se deschide. 28 vr (Pan; Mun; Olt; d. ființe) A se dezvolta. 29 vt (Îvp; c.i. știuleții de porumb) A depănușa. 30 vt (Pop; c.i. boabele de fasole) A dezghioca din păstaie. 31-32 vt (Fam; c.i. anumite fructe) A descoji (și a împărți în felii). 33-34 vtr (Înv; d. învelișuri dure) A (se) sparge. 35 vr (Mtp; d. cer, pământ, apă) A se deschide. 36 vr (D. oameni) A se desprinde (dintr-o îmbrățișare, încleștare, luptă etc.). 37 vr (D. oameni) A ieși dintr-un grup, o mulțime Si: a îndepărta. 38 vr (D. oameni) A se înstrăina sufletește. 39 vr (D. oameni) A rupe legăturile cu cineva Si: a se despărți. 40 vr (Pex) A se debarasa de cineva. 41 vt (Fig) A elibera. 42 vt (C.i. un animal legat) A dezlega. 43 vt (C.i. un animal înhămat) A deshăma. 44-45 vtr (Rar) A(-și) avea originea, obârșia. 46 vr (D. căi de acces) A-și avea originea, începutul. 47 vr (Pex) A porni dintr-un întreg în două sau mai multe direcții. 48-49 vtr A (se) întinde pe toată lungimea sau suprafața Si: a (se) desfășura. 50 vr (D. priveliști, locuri din natură, ținuturi) A se înfățișa vederii Si: a se întinde. 51 vr (D. grupuri organizate) A se împrăștia luând direcții diferite Si: a se risipi. 52 vr (Pex) A se desființa. 53 vr (D. nori, negură) A se împrăștia. 54 vr (Fig) A ieși la iveală din întregul în care se află Si: a (se) contura, a (se) deosebi, a (se) desprinde. 55 vr (Olt; Mun; d. oameni) A se dezmetici. 56 vr (Îe) A se ~ din somn A se trezi. 57 vr (Reg) A se descurca. 58 vt (Înv; fșa) A lămuri. 59 vt (Îvr) A dezvălui. 60 vt (C.i. părți ale corpului) A face să nu mai fie împreunat, strâns. 61 vt (Pex) A întinde depărtând unul de altul Si: a deschide. 62 vr (Fam; îe) A-și ~ pieptul A se înfoia. 63 vt (C. e. gura) A îndepărta buzele sau fălcile una de alta (pentru a vorbi, a râde, a mânca). 64 vt (C.i. pleoapele) A se ridica descoperind ochiul. 65 vt (C.i. bunuri materiale) A vinde. 66-67 vtr A (se) debarasa de un bun material prin lichidare, concesionare etc. 68 vt A expune spre vânzare Si: a etala. 69 vt (Înv; c.i. o poliță, un cont) A lichida. 70 vt (Îrg; c. e. omul) A dezlega de o datorie. 71-72 vtr (Înv) A (se) achita.
desfăcá [At: CONTEMPORANUL, III, 282 / V: (pop) dis~ / Pzi: desfác și desfắc / E: ml dis-fabicare] 1 vt (Îvp; c.i. știuleții de porumb) A depănușa. 2 vt (Mol; Trs; c.i. porumbul) A culege de pe câmp. 3 vt (Îvp; c.i. păstăi, mai ales de fasole) A dezghioca. 4 vt (Trs; c.i. nuci) A scoate din coajă. 5 vt (Reg; c.i. spicele de grâu) A curăța de boabe. 6 vr (Reg; d. ovăz) A se scutura.
DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul făcute asupra cuiva. – Pref. des- + face.
DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.
DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. (Adesea în corelație cu a face) A descompune un întreg în părțile din care e alcătuit. Am desfăcut firul de lînă în două. ◊ Refl. De-atunci negura eternă se desface în fășii. EMINESCU, O. I 132. ♦ A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. Omul singur ceea ce-și face, niminea nu i-l poate desface. PANN, P. V. III 120. ◊ Refl. Scîrba lui acuma că și-au pierdut odorul inimii sale!... Însă lucrul făcut nu s-au putut desface. SBIERA, P. 90. ◊ Absol. Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. CREANGĂ, P. 46. ♦ (Cu privire la învoieli scrise sau verbale) A anula, a strica. A desfăcut logodna. ▭ Văzîndu-și bordeiul schimbat într-o căsuță arătoasă, a desfăcut contractul de închiriere. REBREANU, I. 83. 2. Tranz. A desprinde din locul unde este fixat sau din legătura cu care este prins, legat sau înnodat. Podarul desface lanțul, și peste cîteva clipe corabia începe să plutească. BOGZA, C. O. 290. ◊ Refl. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. (Fig.) Valea era cufundată în întuneric, numai fruntea pleșuvă a Ceahlăului, luminată, se desfăcea albă din umbra nopții. RUSSO, O. 115. 3. Refl. (Despre oameni) A se despărți de cineva sau de ceva, a se lăsa de cineva sau de ceva. Se găsea tot așa de singur între străini, cum singur și orfan fusese în toată copilăria. Numai Triglea și baba lui avuseseră milă de el. Acum se desfăcuse și de ei. SADOVEANU, M. C. 54. Cînd ai plecat la Paris, te-ai desfăcut de toate. ALECSANDRI, T. 1722. Și de lume și de toate Împreună ne-am desface. ALEXANDRESCU, M. 55. ◊ Refl. reciproc. Să ne desfacem de fărtăție. SBIERA, P. 184. ◊ Tranz. Scobori, doamne, pe pămînt, De vezi lumea ce-a făcut: Desfăcut-a doi drăguți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. 4. Tranz. A deschide un obiect (dezlegîndu-l, tăindu-l, ridicînd capacul etc.). Cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3. De pe piept cămașa vesel ea-și desface. COȘBUC, P. I 250. ◊ Refl. Se desfac ușile. ISAC, O. 119. Să se desfacă săcriul. CREANGĂ, P. 323. ♦ A desfășura (deschizînd, răsfirînd, întinzînd), a despături. Întinse subt picioare un ziar și peste obraz desfăcu altul. C. PETRESCU, Î. II 199. Zi cu zi... [ziaristul] își desface foaia și-o aruncă vînturilor. ANGHEL, PR. 103. Mi-oi desface de-aur părul, Să-ți astup cu dînsul gura. EMINESCU, O. I 55. Lăpușneanul posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. ◊ Fig. Las inima comoara să-și desfacă. GOGA, C. P. 6. ◊ Refl. (Poetic) Valea Sălanelor se desface singură pe o lungime de cîțiva kilometri. SADOVEANU, V. F. 107. ◊ Expr. (Regional) A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Fig. (Cu privire la idei, teorii, teze) A înfățișa, a prezenta, a expune. Înviorat, se ridică deodată în picioare gata să înceapă a-și desface teoriile lui favorite. BART, E. 179. 5. Tranz. A vinde; a lichida prin vînzare. Curînd am închis casa de la Cișmeaua Roșie și m-am mutat în Mîntuleasa; cai, trăsuri, cîini de preț, am desfăcut tot. M. I. CARAGIALE, C. 92. Îi spuse toată istoria: cum a scăpătat Racliș, cum își desface ultima rămășiță din avere. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. Duce... nouă cai de ham. Cu patru dintr-înșii a plecat la Constantinopole. Acolea i-a desfăcut, i-a schimbat, a făcut ce a putut. I. IONESCU, D. 219. ◊ Fig. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU, O. I 137. 6. Intranz. (În superstiții; de obicei cu o determinare la dativ) A nimici vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. Dacă e legat prin vrăji, vom găsi o femeie bătrînă să-i desfacă. SADOVEANU, D. P. 30. Să cosesc pelin și iarbă, Să dau mîndrii să-mi desfacă. ȘEZ. VII 86. ◊ (Uneori cu a doua determinare, introdusă prin prep. «de» și arătînd natura vrăjii) Desfă (cutăruia) De orice rău. TEODORESCU, P. P. 365. ◊ Tranz. (Complementul indică vraja sau farmecul) Na, cioară, un leu bătut, Să-mi desfaci ce mi-ai făcut. MARIAN, O. II 32. S-o găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia. ISPIRESCU, L. 101.
DESFĂCÁ, desfác, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate boabele de pe știuleții de porumb; a curăța știuleții de pănuși. Descins, cu capul gol, Cocoran desfăca păpușoii dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25.
desfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfắ, neg. nu desfáce; part. desfăcút
desfăcá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 desfácă
desfáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút
desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă
DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ șervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfășura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.
DESFĂCÁ vb. v. desciocăla.
A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge
desfáce (desfác, desfăcút), vb.1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).
desfăcá (-ác, -át), vb. – A dezghioca. – Var. deșfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înșfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălța de la încălța. Totuși, Candrea-Dens., 568 și Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică și care nu este sigur că este același cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, Rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucișare a lui desface cu desghioca.
A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacții) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfășura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiții) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere
A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
desface v. 1. a strica ce a fost făcut, a deslega: a desface nodul; 2. a curăța: a desface porumbul, fasolea; 3. a (se) întredeschide: floarea se desface; 4. a scoate tecile (la fasole), cojile (la nuci), pănușile (la porumb); 5. a se scăpa prin vânzare: marfa s’a desfăcut; 6. a plăti: a desface o datorie; 7. a desființa: a desface o căsătorie, un contract; 8. a sparge o vrajă; 9. a se desprinde: luntrea se desface de mal EM. [Pentru sensul 4 se zice în Mold. și desfăcare (aplicat în special porumbului), formă paralelă cu desfacere (cf. născare: naștere, vânzare: vindere)].
2) desfác, a -ăcá v. tr. (var. din dehoc, ca și mrom. a dizvuca, a desfăca. V. devoc). Nord. Dezghĭoc, curăț de coajă (de păstărĭ, de cĭocălăĭ): a desfăca fasole, popușoĭ. – În VR. 1909, 12, 417: am avut clacă de deșfăcat (grș. tip?).
1) desfác, -făcút, a -fáce v. tr. (d. fac). Stric, dezleg ceĭa ce e făcut orĭ strîns: a desface un nod, un pachet.Descojesc, dezghĭoc: a desface (a desfăcea) popușoĭ, fasole. Fig. Disolv, desființez, risipesc: a desface o căsătorie, un contract, niște farmece. Rezolv, dezleg: a desface o problemă. Vînd toată marfa: am desfăcut oalele. V. refl. Mă deschid: floarea se desface (V. răsfac). Mă desprind: foile din plăcinte se desfac. Îmĭ lichidez marfa: m’am desfăcut de blănărie.
deșfác V. desfac 2.
DESFACE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ șervetul sau o foaie împăturită.) 2. a (se) desfășura, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (A ~ un fir de pe scul.) 3. a deschide. (~ repede plicul și citește scrisoarea.) 4. a (se) dezlega. (A ~ un pachet.) 5. a despleti. (Își ~ cozile.) 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strînsoare.) 7. a (se) desprinde. (Se prind de mîini si se ~.) 8. a (se) desprinde, a (se) dezlipi. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 9. a desprinde, a scoate. (A ~ o scîndură de la gard.) 10. a (se) descompune, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~.) 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. a plasa, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.) 15. a rupe, a strica. (A ~ logodna.) 16. (JUR.) a anula, a rezilia. (A ~ un contract.)
desfăca vb. v. DESCIOCĂLA.
desfăcá, desfac, vb. tranz. – (reg.) 1. A îndepărta pănușii de pe știuleții de porumb. 2. A desprinde boabele de pe cocean. – Lat. *disfabicare (CDDE, Candrea, cf. DER; MDA); origine incertă, probabil expresivă (DER).
desfăcá, desfac, vb. tranz. – 1. A îndepărta pănușii de pe știuleții de porumb. 2. A desprinde boabele de pe cocean: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș 1986: 45). – Lat. *disfabicere (Candrea-Densusianu).

desface dex

Intrare: desfăca
desfăca verb grupa I conjugarea I
Intrare: desface
desface verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: deșface
deșface