desfăța definitie

8 definiții pentru desfăța

desfățá [At: CADE / Pzi: desfắț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).
DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.
DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.
DESFĂȚÁ, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.
desfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfắț, 2 sg. desféți, 3 desfáță; conj. prez. 3 să desféțe
desfățá vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desféți, 3 sg. și pl. desfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. desféțe
A desfăța ≠ a înfăța
A DESFĂȚÁ desfăț tranz. (perne, plapume) A dezbrăca de fețe (murdare). /des- + a [în]făța

desfăța dex

Intrare: desfăța
desfăța verb grupa I conjugarea I