desdăuna vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~néz / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.

DEZDĂUNÁ, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-. – Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.

DESDĂUNÁ, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des1- + dăuna.