desculța definitie

2 intrări

19 definiții pentru desculța

descúlț, ~ă [At: CORESI, EV. 123/9 / V: dis~ / Pl: ~i, ~e / E: desculța] 1 a (D. oameni; îoc încălțat) Descălțat. 2 a (D. cai) Despotcovit. 3-4 smf, a (Om) sărac. 5 smf Cerșetor. 6 sm (Îrg) Urs. 7 sm (Îrg) Boală a vitelor și a oilor manifestată prin căderea unghiilor.
desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.
DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Fără încălțăminte, cu picioarele goale, descălțat. Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. ◊ (Substantivat) Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. ♦ (Substantivat) Om sărac. Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376.
DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.
descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțe
descúlț adj. m., pl. descúlți; f. sg. descúlță, pl. descúlțe
desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță
DESCÚLȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)
DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.
Desculț ≠ încălțat
DESCÚLȚ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; descălțat. /<lat. disculceus
desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).
descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.
DESCU adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)
desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.

desculța dex

Intrare: desculț
desculț adjectiv
Intrare: desculța
desculța verb grupa I conjugarea I