Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru descuiat

descui├í [At: VARLAAM, C. 47/2 / Pzi: ~├║i / E: des- + (├«n)cuia, ml discuneo, -are] 1 vt (├Ärg) A deschide cu un cui de lemn o u╚Ö─â ├«ncuiat─â. 2 vt A deschide cu cheia o u╚Ö─â, o fereastr─â, un lac─ât sau o broasc─â. 3-6 vtr (├Ävp; d. oameni ╚Öi animale) A (se) vindeca (de constipa╚Ťie sau) de reten╚Ťie urinar─â.
descuiát1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 87 / E: descuia] 1-4 Descuiere. (1-4).
descui├ít2, ~─â a [At: CANTEMIR, IST. 62 / V: (Mol) ~i├ęt, ~─â / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: descuia] 1 (D. u╚Öi, ├«nc─âperi etc.) Care nu mai este ├«ncuiat. 2 (D. u╚Öi) Care a fost deschis cu cheia. 3-4 (├Ävp; d. oameni ╚Öi animale) Care s-a vindecat (de constipa╚Ťie sau) de reten╚Ťie urinar─â. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Care se adapteaz─â u╚Öor la ├«mprejur─âri noi Si: receptiv, deschis. 6 De╚Ötept.
DESCUI├ü, desc├║i, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] ÔÇô Lat. discuneare.
DESCUI├üT, -─é, descuia╚Ťi, -te, adj. (Despre u╚Öi, ├«nc─âperi etc.) Care nu (mai) este ├«ncuiat; care a fost deschis cu cheia. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaz─â u╚Öor la ├«mprejur─âri, la situa╚Ťii noi; receptiv, deschis; de╚Ötept, ager. ÔÇô V. descuia.
DESCUI├ü, desc├║i, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] ÔÇô Lat. discuneare.
DESCUI├üT, -─é, descuia╚Ťi, -te, adj. (Despre u╚Öi, ├«nc─âperi etc.) Care nu (mai) este ├«ncuiat; care a fost deschis cu cheia. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaz─â u╚Öor la ├«mprejur─âri, la situa╚Ťii noi; receptiv, deschis; de╚Ötept, ager. ÔÇô V. descuia.
DESCUI├ü, desc├║i, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A deschide cu cheia. Au venit str─âjerii ca s─â descuie ╚Öi s─â dea ├«n l─âturi canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. Eu nu pot, Ano, s─â-╚Ťi descui; Acest drept al meu nu e. Cr─âiesei noastre am s─â-i spui S─â vie s─â-╚Ťi descuie. CO╚śBUC, P. I 66. ÔŚŐ Refl. pas. S-au rugat... s─â li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.
DESCUI├üT, -─é, descuia╚Ťi, -te, adj. (Despre u╚Öi, ├«nc─âperi etc.) Care nu (mai) este ├«ncuiat, care a fost deschis cu cheia. Vai de mine! tat─â, cum s─â m─â culc eu cu u╚Öa descuiat─â? ISPIRESCU, L. 376.
descui├í (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desc├║i, 3 desc├║ie, 1 pl. descui├ęm; conj. prez. 3 s─â desc├║ie; ger. descu├şnd
descui├í vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. desc├║i, 3 sg. ╚Öi pl. desc├║ie, 1 pl. descui├ęm; ger. descu├şnd
DESCUIÁ vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)
DESCUIÁT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)
A descuia Ôëá a ├«ncuia
A DESCUIÁ descúi tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare
descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].
desc├║─ş v. tr. (d. cu─ş, care a fost che─şa primitiv─â, sa┼ş lat. d─şscuneare). Deschid ce─şa ce era ├«ncu─şat cu che─şa. Fac s─â treac─â constipa╚Ťiunea. V. deschid, desche─ş.
DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)
DESCUIAT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)
a descuia lac─âtul expr. (intl.) a da o spargere.

Descuiat dex online | sinonim

Descuiat definitie

Intrare: descuia
descuia verb grupa I conjugarea I
Intrare: descuiat
descuiat adjectiv