descotoșmăná v vz descotoșmăni

DESCOTOȘMĂNÁ, descotoșmănez, vb. I. (Pop.) Tranz. și refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [Prez. ind. și: descotoșmănesc. – Var.: descotoșmăní vb. IV] – Pref. des- + [în]cotoșmăna.

DESCOTOȘMĂNI vb. IV v. descotoșmăna.

DESCOTOȘMĂNÁ vb. I v. descotoșmăni.

DESCOTOȘMĂNÍ, descotoșmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează. [Var.: descotoșmăná vb. I] – Des1- + [în]cotoșmăni.

DESCOTOȘMĂNÍ, descotoșmănesc, vb. IV. Tranz. A scoate hainele, țoalele în care e înfășurat cineva. V. dezbrobodi. (Refl.) În sfîrșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri. REBREANU, R. I 217.

!descotoșmăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 descotoșmăneáză

descotoșmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotoșmănésc, imperf. 3 sg. descotoșmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descotoșmăneáscă

A descotoșmăna ≠ a îmbodoli, a încotoșmăna

A DESCOTOȘMĂNÍ ~ésc tranz. A dezbrăca de hainele prea multe și prea groase. /des- + a [în]cotoșmăni