Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru desconsidera

desconsidera vt [At: DEX / Pzi: ~├şder / E: des- + considera cf fr d├ęconsid├ęrer] A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â Si: a dispre╚Ťul.
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â; a dispre╚Ťui. ÔÇô Pref. des- + considera (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer).
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťia, stima, aten╚Ťia cuvenit─â; a dispre╚Ťui. ÔÇô Des1- + considera (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer).
DESCONSIDER├ü, descons├şder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considera╚Ťie, stim─â, aten╚Ťie; a nu b─âga ├«n seam─â, a dispre╚Ťui.
desconsider├í (a ~) vb., ind. prez. 3 descons├şder─â
desconsider├í vb., ind. prez. 1 sg. descons├şder, 3 sg. ╚Öi pl. descons├şder─â; ger. desconsider├ónd
DESCONSIDER├ü vb. v. dispre╚Ťui.
DESCONSIDER├ü vb. I. tr. A dispre╚Ťui (pe cineva). [P.i. descons├şder. / < des- + considera, dup─â fr. d├ęconsid├ęrer].
DESCONSIDER├ü vb. tr. a dispre╚Ťui (pe cineva). (dup─â fr. d├ęconsid├ęrer)
A DESCONSIDER├ü descons├şder tranz. (persoane) A trata cu desconsidera╚Ťie; a supune unei atitudini lipsite de considera╚Ťie; a ignora; a dispre╚Ťui. /des- + a considera
desconsider├á v. 1. a face s─â piarz─â considera╚Ťiunea; 2. a-╚Öi atrage dispre╚Ťul.
*descons├şder, a -├í v. tr. (d. consider, dup─â fr. d├ęconsid├ęrer). Nu consider, nu ─şa┼ş ├«n sam─â, nu da┼ş aten╚Ťiune: omu cult desconsider─â opiniunea vulgulu─ş. ÔÇô ╚śi dis-.
DESCONSIDERA vb. a dispre╚Ťui, a nesocoti, (├«nv.) a def─âima, a mepriza, a oc─âr├«. (De ce ├«l ~ at├«t?)

Desconsidera dex online | sinonim

Desconsidera definitie

Intrare: desconsidera
desconsidera conjugarea I grupa I verb tranzitiv